Controverse din DOOM2: Dubletele de plural

Una dintre reușitele DOOM (1982) era faptul că, în spiritul unei mentalități sănătoase, multe controverse si excepții anterior prezente în limba scrisă erau fixate printr-o recomandare unică. Mă refer la faptul că substantivele, indiferent de „zestrea” istorică regională sau etimologică, aveau o singură formă de plural recomandată. E și cazul substantivelor căpșună și cireașă, ce aveau în DOOM pentru pluralul nearticulat doar recomandările căpșune, respectiv cireșe.

Mai precis, diversitatea de uz pentru cireașă stipulată de Scriban (1939) era suprimată la nivelul normei limbii literare.

Citez din Scriban, așa cum apare pe www.dexonline.ro (confim că pe site este o reproducere exactă -am dicționarul)

cireáșă (vest) f., pl. eșĭ (Munt.), eșe (Olt.), și ciréșă (est), pl. eșe (lat. cérasa, pl. de la cérasum, cireșă, vgr. kérasos, cireș, și kerásion, cireșă, ĭar acesta d. orașu Kerasús, -úntos, lat. Cérasus, -úntis, din Pont, la marea Neagră, unde eraŭ pădurĭ de cireșĭ sălbaticĭ, numit și azĭ de Turcĭ Kirasun [kiras, kiraz, arm. geras, pers. kires, cireșă], de unde Lucúl, după ce l-a învins pe Mitridate [66 în ainte [!] de Hristos], ĭ-a adus și ĭ-a plantat în Italia; it. ciliegia și ciriegia, pv. cereisa, fr. cerise, sp. cereza, pg. cereja. D. lat. vine germ. kirsche, d. rom. vine vsl. črešĭnĭa, rus. rut. čeréšnĕa, bg. čereša). Fructu cireșuluĭ. Cireșe amare, un fel de cireșe de un roș foarte închis, maĭ micĭ și cam amare. 
Sursa: Scriban (1939) 

Ce-a făcut DOOM ? A păstrat pe cireși doar ca formă de plural pentru pom, dar pe cireșe pentru fructele sale, așa cum recomanda și Alexandru Graur în al său Dicționar al greșelilor de limbă. Ce-a făcut DOOM2 (2005) ? Le-a pus pe ambele variante în dicționar, însă cu cireși drept forma recomandată, iar cireșe ca formă tolerată (aceasta se vede și din schimbarea din DEX2 (2009/2012) față de DEX (1996/1998)).

Pentru căpșună, norma din DOOM din nou se suprapunea recomandării lui Alexandru Graur (op.cit.) de a distinge, în limbajul literar prin intermediul pluralului, între pluralul plantei căpșun de gen masculin și pluralul falsului fruct al său, căpșună, de genul feminin. Dacă pluralul masculinului era cu i, s-a ales ca unică recomandare pentru pluralul femininului e, nu i.

E corect să dau acum explicația doamnei Vintilă-Radulescu pe care o găsim la pagina a 10-a din articolul de aici: www.acad.ro/alteInfo/nouDOOM.doc. Citez exact, comentînd apoi:

           Acceptarea şi a pluralului în -i, alături de cel în -e, la două substantive de genul feminin nume de fructe: căpşuni şi cireşi, s-a bazat pe faptul că:

1. se înregistrează progresul, în uzul literar, al pluralelor în cauză;

2. nu există decât plurale în -i, atât pentru numele de pomi sau de tufe, cât şi pentru numele fructelor acestora, în cazul mai multor astfel de substantive: fragi, gutui, lămâi, nuci, piersici, rodii;

3. formele de plural din sistemul multor substantive feminine au evoluat, în istoria limbii române, de la desinenţa -e la -i, plurale ca boale, roate, strade, şcoale ş.a. supravieţuind, eventual, numai în expresii (a băga în boale, a merge ca pe roate), dar fiind înlocuite în uzul general prin boli, roţi, străzi, şcoli;

             4. încă din Îndreptar [1], căpşună avea pluralul căpşuni

* Punctul al patrulea este argument inadmisibil, pentru se bazează pe o lucrare cu fond lexical restrîns în care lipsește justificarea formei alese. Îndreptar[1] , așa cum precizează autoarea, vine de la  Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995.

* Punctul al treilea este irelevant în contextul în care nu avem de fapt de a face cu o evoluție, întrucît atît căpșuni, cît și cireși, erau atestate în dicționare și opere literare încă de la începutul secolului trecut (v. cele două articole corespunzătoare din DLRLC disponibile tot prin intermediul www.dexonline.ro). Este vorba doar de o alegere a lingviștilor.

* Punctul al doilea poate servi drept argument doar pentru cireși, dar ce ne facem cu vișinele, la care norma din DOOM nu s-a modificat ? Avem deci încă un exemplu  de inconsecvență. De fapt, și pentru căpșuni argumentul al doilea surprinde, întrucît căpșună aduce mai degrabă cu prună si alună, acolo unde normele de plural prune și alune au ramas aceleași in DOOM2 cu cele din DOOM.

* Primul punct nu poate fi comentat, intrucît nu este exemplificat.

În concluzie, eu rămîn lîngă Alexandru Graur și ale sale două recomandări ce coincid cu cele din DOOM. Dubletele de plural introduse de DOOM2 reprezintă pentru mine o particularitate nedorită a noilor norme ale limbii literare.