Translate

luni, 19 iunie 2017

Sînt lingviștii noștri agramați în afara programului de lucru?

  Eu mă mîndresc că am învățat timp de 5 ani fizică la Craiova și cred că fiecare persoană care a studiat în timpul facultății din pasiune ar trebui să simtă același lucru, indiferent de legătura dintre studii și ocupația sa actuală. Îmi imaginez (poate naiv) că oamenii dedicați întru totul profesiei lor (cum ar fi o absolventă de facultate de litere ce-și onorează studiile printr-un serviciu prezent la Institutul de Lingvistică al Academiei Române), ce au publicat cărți de gramatică fără coautor la Editura Universității din București, cred în folosirea corectă a normelor standard ale limbii literare și în afara îndatoririlor de serviciu.
  De fapt, dacă era sau nu la momentul scriiturii de mai jos în timpul programului de lucru nu e chiar așa de important (deși activismul politic în timpul orelor de program pe bani publici nu este chiar recomandabil). Este vorba, în opinia mea, de consecvența cu care ești dator să protejezi limba scrisă și vorbită corect, pentru că altfel „agramatul de net” (cu care dialoghezi virtual în rețelele de socializare) nu e cu nimic inferior unui cercetător în lingvistică de la Academie. Doamna în cauză este lingvistă prin pregătire, ocupație și, după nivelul ridicat al publicațiilor domniei sale, aparent și prin pasiune. Totuși, atunci cînd activează politic în (!) rețeaua de socializare Facebook, probabil scrie într-o mare grabă, altfel sînt greu de explicat cele două greșeli de exprimare de mai jos (adverbul „minimum” scris greșit „minim” și pleonasmul (explicat „pe vremea mea” acum 24 de ani în clasa a V-a) „procent ... %”). Sau poate doamna în cauză folosește, totuși, un dublu standard: cînd este la serviciu și muncește își ia haina de lingvistă, iar cînd polemizează pe internet (în grabă sau nu) pe cea de agramată.

 


miercuri, 7 iunie 2017

Etimologie tabu



Pentru că soția mi-a spus că ultimul articol a fost sec, m-am gîndit că următorul (cel pe care ați început deja să-l citiți) să fie mai atrăgător prin conținut, dacă nu prin stilul scrierii. Și această notă are legătură cu originea unui cuvînt.
Înainte să vă gîndiți prea tare la ceea ce am dorit să ascund în spatele cuvîntului „tabu” folosit în titlu, vă spun direct. Da, nu este un cuvînt obscen, ci unul destul de „cuminte”, un cuvînt pe care mulți dintre noi îl folosesc cu drag în caracterizarea unei persoane mai încete la minte. Cuvîntul „cretin”. Un adjectiv folosit mai ales substantivat pe care DEX-ul (orice ediție) îl definește ca sinonim cu idiot și imbecil, dar și cu sensul medical de: suferind de cretinism, boală manifestată prin înapoiere mintală și subdezvoltare fizică cauzate de o insuficiență tiroidiană la vîrste fragede. Pentru că această parte medicală nu este interesantă, aspectul jignitor pe care îl are în uzanța obișnuită acest cuvînt este ceea ce m-a determinat să îi caut originea. Evident, nu?
DEX2 (2009) îi dă etimologia imediată franțuzescul crétin. Înainte să caut de unde provine crétin în limba franceză, dau o raită pe www.dexonline.ro și găsesc o notiță de origine mai dezvoltată a lui August Scriban (1939) pe care o redau prin citare din dicționarul său de la pagina 364: „(fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s´aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic [!] și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.”
Păi ce-am făcut, mă, nene, mă? Cînd eram puștan învățînd pentru admiterea la liceu dădeam în glumă drept exemple de paronime cele două cuvinte, cretin și creștin, dar iată că de fapt gluma conținea un sîmbure mare de adevăr. Cele două cuvinte sînt înrudite! Deci francezii le ziceau cretini creștinilor care se înfometau prin post și rugăciune... Că nota etimologică a lui Scriban e unică între dicționarele românești (de unde și interpretarea mea că ar fi practic tabu) nu e deloc surprinzător, dar francezii nu au deloc vreo jenă în a scrie negru pe alb în Larousse: crétin, crétine - forme dialectale et péjorative du latin christianus, chrétien.
Atrag totuși atenția asupra folosirii expresiilor un bun cretin, cretinii au fost prigoniți de romani. Lipsește un ș în ele care le schimbă mult sensul curent.