Punct de vedere

  Există persoane (nu multe) ce-mi reproșează că scriu cu „î" si „sînt", în ciuda normei ortografice existente (impuse) în prezent, mai exact din 1993 încoace. De ce scriu eu „pe dos"? Pentru că, probabil spre deosebire de cei ce imi reproșează, eu chiar cunosc argumentele științifice din această „bătălie" de normă ortografică terminată, paradoxal, nu prin decizia lingviștilor, ci prin hotărîrea Academiei ca instituție la-nceput de 1993. Sigur că este suprinzător cum toți membrii Academiei, adică și matematicienii, filozofii, fizicienii, geografii etc., au avut un vot egal cu cel al specialiștilor, adică al lingviștilor. Ba chiar prin votul lor, norma curentă capătă iar viață după fix 40 de ani (--> Reforma ortografică din 1953 abolise complet litera "â" din grafie, inclusiv în "România" și familia sa lexicală).
  Daca există vreo persoana ce-și doreste să afle argumentele mele, să se apuce de citit, desigur. Ceva ușor, la îndemînă, ar fi: Alf Lombard, „Despre folosirea literelor î și â" preluat din revista Limba Română (LR de acum înainte) pe site-ul www.dexonline.ro. Apoi, de persoana consideră că acest punct de vedere nu e suficient de tranșant, să treacă la Mioara Avram „Probleme ale exprimării corecte" (Ed. Academiei, 1987), p. 63-64 (parte dintr-un articol reprodus tot din LR) și la Mioara Avram, „Cuvînt înainte la ediția a doua" din „Ortografie pentru toți", Ed. Litera, 2002. Despre „sînt" si „sunt", ar fi în primul rînd „pastila" lui Alexandru Graur din „Dicționar al greșelilor de limbă" (in ediția comentată de Liviu Groza aparută la Ed. Humanitas în 2012), menționată (prin intermediul ediției originale din 1982), alături de alte surse, de Mioara Avram în „Probleme..." la paginile 64 si 65, precum și în „Cuvint inainte...". Ar mai fi și argumentele lui Iorgu Iordan din pag. 147-148 din „Limba română actuală. O gramatică a <<greșelilor>>” (Ed. a doua, 1947).

  Nu insist și nu mă întind pe 10 pagini A4 ca în problema de filozofie, doar spun răspicat că eu (nu doar pe acest blog) nu (îmi propun să) scriu "corect", eu scriu argumentat științific, sau măcar îmi dau silința să o fac.

  Daniel

O problema de (norma) lingvistica

Am ca orice om fixurile mele, unul dintre acestea fiind sa vad scris corect romaneste, daca se poate peste tot. De fiecare data cind vad cratime lipsa sau puse unde n-au ce cauta, cind vad virgule lipsa sau puse unde n-au ce cauta si o gramada de alte lucruri (poate marunte) care-mi fac ochii sa vrea subit sa se uite in alta parte, ma cam "aprind".

Presupunind prin absurd ca vrem sa scriem corect, este oare justificat sa scriem intotdeauna dupa cum am fost invatati de catre profesorii nostri, sau dupa cum apare scris in lucrarile cunoscute de lingvistica (presupunind ca - inca - stim ce-s si care-s alea)?

Adica, atunci cind scrii "matematica", e oare corect sa scrii asa, bine, atunci cind nu scrii "mate"? De ce nu scrii "mathematica", "matematika", "mathematics" sau "mathematique"? Dar de ce scrii atunci "filosofie"?

Doar ce-am terminat de scris un articol (cam tehnic și lung, recunosc) pe tema increderii oarbe in reguli de ortografie promovate de institutia responsabila cu emiterea acestora, pe care il las aici (indirect, prin google drive) pentru luare aminte, sau macar la cunostinta.

Pentru a vedea documentul, deschideti adresa de mai jos in pagina/foaie separata:

https://drive.google.com/open?id=0B23_rLtZmNW6UmRLa09CdWMxRmM&authuser=0

Despre mine, despre blog / About me, about this

Sînt Daniel, am 32 de ani în 2014, din Craiova (România), locuiesc acum în 2014 la 40 de m de Bucuresti (România), sînt angajat la o multinațională și acesta este blogul meu. Îl vreau drept o sursă de informații și, sper eu, chiar dezbateri pentru cititori, iar pentru mine ca pe un loc în care sa fiu liber să scriu despre știință, despre ce (mai) știu, adică despre ce-am fost învățat și încă n-am uitat și, în general, despre ce gînduri am cînd și cînd. Încerc sa-mi fac textele de fizică/matematică bilingve (română și engleză). Unde nu reușesc, sper ca opțiunea 'Google Translate' să-și facă treaba.
Ca discipline științifice îmi plac (nu neapărat în ordinea asta): fizica, matematica (acestea doua de obicei combinate), geografia și lingvistica.

My name's Daniel, I'm 32 at the moment of writing this, from Craiova (Romania), currently living about 50 yds away from Bucharest (Romania), working for a Romanian branch of a multinational company. I've made this blog to serve primarily as a source of information and, hopefully, also debate for the intended readers, while for me as a place to freely write about science, about what's still in my head as not forgotten from what I've read and learnt over the years. I try to post physics and maths both in Romanian and in English. Where only in Romanian, I'm counting on 'Google Translate' to pretty much do its job.
As subjects of science, I sense strong magnetism from (not necessarily as a ranking) Physics, Mathematics (these two usually combined), Geography and Linguistics.

Notă: În primele postări diacriticele sînt parțial absente pînă am trecut peste lenea de-a le folosi.