Etimologie tabu

Pentru că soția mi-a spus că ultimul articol a fost sec, m-am gîndit că următorul (cel pe care ați început deja să-l citiți) să fie mai atrăgător prin conținut, dacă nu prin stilul scrierii. Și această notă are legătură cu originea unui cuvînt.

Înainte să vă gîndiți prea tare la ceea ce am dorit să ascund în spatele cuvîntului „tabu” folosit în titlu, vă spun direct. Da, nu este un cuvînt obscen, ci unul destul de „cuminte”, un cuvînt pe care mulți dintre noi îl folosesc cu drag în caracterizarea unei persoane mai încete la minte. Cuvîntul „cretin”. Un adjectiv folosit mai ales substantivat pe care DEX-ul (orice ediție) îl definește ca sinonim cu idiot și imbecil, dar și cu sensul medical de: suferind de cretinism, boală manifestată prin înapoiere mintală și subdezvoltare fizică cauzate de o insuficiență tiroidiană la vîrste fragede. Pentru că această parte medicală nu este interesantă, aspectul jignitor pe care îl are în uzanța obișnuită acest cuvînt este ceea ce m-a determinat să îi caut originea. Evident, nu?

DEX2 (2009) îi dă etimologia imediată franțuzescul crétin. Înainte să caut de unde provine crétin în limba franceză, dau o raită pe www.dexonline.ro și găsesc o notiță de origine mai dezvoltată a lui August Scriban (1939) pe care o redau prin citare din dicționarul său de la pagina 364: „(fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s´aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic [!] și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.”

Păi ce-am făcut, mă, nene, mă? Cînd eram puștan învățînd pentru admiterea la liceu dădeam în glumă drept exemple de paronime cele două cuvinte, cretin și creștin, dar iată că de fapt gluma conținea un sîmbure mare de adevăr. Cele două cuvinte sînt înrudite! Deci francezii le ziceau cretini creștinilor care se înfometau prin post și rugăciune... Că nota etimologică a lui Scriban e unică între dicționarele românești (de unde și interpretarea mea că ar fi practic tabu) nu e deloc surprinzător, dar francezii nu au deloc vreo jenă în a scrie negru pe alb în Larousse: crétin, crétine - forme dialectale et péjorative du latin christianus, chrétien.

Atrag totuși atenția asupra folosirii expresiilor un bun cretin, cretinii au fost prigoniți de romani. Lipsește un ș în ele care le schimbă mult sensul curent.