Nu, prin sex nu mă
refer la activitatea (în acest context perfect nocivă) prin care se înmulțesc
proștii, ci la altceva. Citiți, rogu-vă, mai jos. Nu e vorba nici despre „genul
cuvintelor”, pentru că genul va fi clar din ce voi scrie și nu pare a se
schimba, în ciuda deprecierii limbii vorbite/scrise.
Dac-ar fi să fac o
glumă „de șantier”, aș spune că nu minusculii ghiocei sînt vestitorii
primăverii, ci decolteurile. Sau decolte(i)e? De fapt, aici e o particularitate
nefericită a limbii române normate, anume că formele de plural nu sînt complet
analoge. Avem croșeu, croșee, curcubeu,
curcubeie, dar decolteu, decolteuri. Toate de genul neutru (aici e
genul, sexul e mai jos!) cu accent pe ultima silabă, totuși sufixul nu e
același. Putredă treabă, nu?
Dacă mergem la DEX2 din 2009, găsim: Partea răscroită în jurul gâtului, la o rochie, la o bluză etc. ♦ Parte a gâtului și a umerilor la femei care rămâne descoperită prin decolteu. În această definiție, pentru unul dintre sensuri, cuvîntul capătă sex: feminin. Mergînd în trecut la dicționare mai vechi, găsim clară referința către un obiect vestimentar al unei femei, deci MDA2 fie omite o eroare prin omisiune, fie este deja în trend-ul politically correctness-ului indus masiv (mai ales pe filiera defunctei administrații Obama) în ultimii ani în țările capitaliste, ce forțează desexualizarea individului (chiar de la vîrsta copilăriei) în virtutea baubaului „să nu discriminăm”. (Note to self: Acum mă simt puțin murdar pe degete de romgleză. Noroc că se curăță).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu