Nu e nici un secret
că GALR (ILAR [1], 2005,
retipărită cu mici modificări în 2008, Ed. Academiei Române, și apoi iarăși în 2022, Ed. Litera), pe care o putem numi și Gramatica
Guțu Romalo – Pană Dindelegan sau gramatica modernă/de cercetare a limbii române, diferă substanțial de GA II (1963, tiraj nou
1966). Practic, gramatica oficială (academică) a limbii române este substanțial rescrisă la mai mult sau mai puțin de 40 de ani. Nici măcar o secțiune nu este păstrată intactă, pînă și
cunoscutele „Morfologia” și „Sintaxa” devin ca titlu de volume în GALR
„Cuvântul” și „Enunțul”, iar abordarea autorilor (mai degrabă autoarelor) celei noi este dintr-o perspectivă globală numită morfosintaxă. Practic, gramatica Graur - M. Avram din 1966, numită în
prezent „gramatica tradițională” (eu îi spun și „gramatica clasică”), pe măsură ce va dispărea încet, încet și din studiile
preuniversitare [2], va avea
doar rol istoric, fiind probabil chiar retrogradată pînă la un curs (poate chiar opțional) la
facultățile de litere. Dar cine știe cum va fi școala românească după 2030, dacă va mai fi?
Mai mult, unul dintre motivele de frustrare pentru absolvenții de litere este că noua gramatică se studiază de ani buni în facultate, dar cînd aceștia merg ca profesori în școli, tot gramatica „veche” trebuie predată (probabil frustrarea e că trebuie și ei să învețe unele lucruri din nou). Cum spuneam, cred că se va face treptat trecerea spre (părți din) noua gramatică și la nivelul școlilor, astfel elevii de gimnaziu vor învăța o variantă „diluată” de „gramatică modernă”, pe care o consider, totuși, mai complicată decît gramatica învățată (sau nu) de părinții lor, sau de frații lor mai mari.
Totuși, cînd s-a schimbat gramatica limbii noastre și de ce? Răspuns: TREPTAT sau, dacă vreți, PERMANENT.
Cercetarea științifică (în orice domeniu, indiferent de regimul economic capitalist sau comunist) este după principiul american publish or perish [3]. Este atunci logic că institutele de lingvistică din țară (cele de la Cluj, Iași și cel al academiei de la București, plus corpul profesoral al facultăților de litere din țară) au produs în acești 40 de ani dintre gramatici mii de lucrări și zeci de cărți despre elemente ale gramaticii limbii române ce veneau a completa sau a propune drept alternativă la capitolele respective din GA II 66. Spre exemplu, cartea lui Gligor Gruiță „Acordul în limba română” din 1981 critică și oferă o extindere a capitolelor de acord din GA, cartea lui G.G. Neamțu „Predicatul în limba română” din 1986 redefinește complet predicatul nominal statuat de GA. Monografia lui Ion Diaconescu „Infinitivul în limba română” din 1977 extinde minuscula subsecțiune din GA despre modul infinitiv plecînd de la argumente istorice. Profesorii Irimia, Drașoveanu, etc. Exemplele pot continua, aici referindu-mă doar la cercetători care nu fac parte din autoarele GALR 2005 (2008/2022).
Alinierea în sensul de propunere de schimbare a gramaticii românești după „curentul global/modern” indus mai ales dinspre SUA (Noah Chomsky) a început încă la cîțiva ani după GA, în lucrarea Valeriei Guțu Romalo „Sintaxa Limbii Române” din 1973 în care ne este prezentată abordarea unei părți a sintaxei din perspectiva „gramaticii generative transformaționale”. Elementele fundamentale din GALR (grupurile) aici își au originea (grupul verbal, de exemplu, este extins de G. Pană Dindelegan într-o lucrare (teza dumneaei de doctorat) „Sintaxa transformațională a grupului verbal în limba română”, Ed. Academiei, 1974), iar „sintaxa transformațională” însăși aplicată limbii române este expusă într-o lucrare și mai veche, „Sintaxa transformațională a limbii române”, cu autori Em. Vasiliu și S. Golopenția Eretescu, apărută în 1968. Atunci, de ce nu s-a transformat gramatica oficială (academică) a limbii din varianta ei tradițională în varianta actuală modernă mai devreme de 2005? Probabil că nu s-a putut, ca să nu zic că nu s-a vrut.
Dacă GALR este dificil de înțeles pentru non-lingvist (și nu doar din faptul că are peste 1800 de pagini!) și în condițiile în care varianta sa teoretic mai „diluată” GBLR (2010, ed. I, 2016, ed. a II-a) este, totuși, cel puțin la același nivel (iar un obstacol pentru nespecialist pe care eu îl găsesc în parcurgere este terminologia lingvistică folosită), iar gramatica din 2020 pentru gimnaziu (retipărită în 2022) este, din fericire, inteligibilă atît pentru profesorul de limba română, cît mai ales pentru elevul mediu (dar doar pentru că această lucrare încă are conținutul de bază al gramaticii tradiționale!), rămîn în clipa scrierii acestui text circumspect că, în contextul de neignorat al deteriorării nivelului de predare și mai ales de studiu în școlile noastre, complicarea adusă de noua gramatică la nivel de gimnaziu și liceu era absolut necesară. Dar, cum spuneam la început, pentru a face pasul mai ușor către facultatea de litere (sincer, foarte puțini dintre cei ce ajung să promoveze bacalaureatul intră la facultatea de litere), este necesar să se studieze elemente din gramatica modernă Guțu Romalo – Pană Dindelegan încă de la fragede vîrste de 12-13 ani, nu? Atunci, „Good luck!” [4]
P.S. Gramatica s-a schimbat, se schimbă, limba s-a schimbat, se schimbă. Cumva e firesc ca programa de gimnaziu (sau pentru admitere la facultățile de drept și academia de poliție) să nu rămînă ancorată în „clasic” (anul 1966) și să migreze la modern, doar că modern înseamnă mai complicat, deci mai puțin pretabil studiului larg pe o populație de vîrste 11-15 ce este din ce în ce mai puțin interesată de citit și învățat în general, nu doar de cum vorbește și scrie limba română. Cum zicea cineva: „e..., și la ce-o să-mi folosească mie în viață propoziția predicativă și cum s-o deosebesc de una subiectivă?”
[1] ILIR după Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”
este acronimul oficial, doar că mie mi se pare mai potrivit ILAR de la Institutul de Lingvistică al Academiei
Române, întrucît lucrările (gramatici, dicționare) publicate de acest institut au pe copertă ACADEMIA ROMÂNĂ, abia dedesubt apărînd numele oficial al angajatorului autorilor.
[2] În 2020 a apărut la Editura Univers Enciclopedic Gold „Gramatica
Limbii Române pentru Gimnaziu” de G. Pană Dindelegan et al., ce descrie starea de fapt și menționează că programa (deja schimbată față de anii cînd eram eu în școală) pentru
clasele V-VIII și liceu (studii pedagogice) va fi pregătită pentru migrare la
„noua gramatică”. Spre sfîrșitul lui 2020, chiar este în discuții avansate
între minister și ILAR reintroducerea generalizată a gramaticii în studiile
liceale, adică și la profilul general teoretic și la cel tehnic.
[3] „Publici sau pieri” în traducere în limba română.
[4] Citat din filmul Taken (2008), se recomandă citirea cu accent albanez :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu