Despre putere și vorbire

Unitatea de măsură în fizică pentru mărimea numită putere este wattul (plural wați) pe care ne-am învățat să-l pronunțăm vat, ca și cînd întreaga istorie din ambele discipline (fizica și lingvistica) nu contează.

În mod interesant, deși w este o literă străină limbii noastre, recomandarea de pronunție a acestui cuvînt lipsește cu desavîrșire, atît din DOOM [1982], cît din DOOM2 [2005]. Avem practic o libertare de pronunție și, pentru a determina totuși varianta corectă, trebuie să consultăm ansamblul lucrărilor lingvistice.

DEX2 [1996/1998] și DEX2 revăzut [2009/2012] „se abțin” și ele de la o recomandare/mențiune ortoepică, dar precizează o etimologie (minimală) dublă: atît cuvîntul franțuzesc watt, cît și cuvîntul englezesc watt. Numele inginerului scoțian James Watt (1736–1819) (pronunțat de britanici wɒt, adică uot ­– deci cu u, nu cu v) dă originea în limbile engleză și franceză. Din engleză spre română nu putea veni o pronunție cu v, poate din franceză, acolo unde în mod standard w se pronunță v. Dar, stupoare, și recomandarea franțuzească de pronunție a respectivului cuvînt este tot cu u, așa cum apare aici: http://www.cnrtl.fr/definition/Watt (articolul din TLFI).

Micul Dicționar Academic [2010] la pag. 1523 din volumul al II-lea ni-l dă pe watt cu pronunția vat și cu mai sus menționata etimologie dublă care, după cum am arătat, nu îl justifică deloc pe v în rostire. De altfel, forma ortoepică vat apare apare pentru prima dată in DLRM [1958] la pagina 945, și apoi este preluată și de Marcu și Maneca în DN3 [1986] (p. 1523), ultimii precizîndu-i cuvîntului doar orginea englezească, pe care nu se poate sprijini pronunția cu v în nici un fel.

De fapt, forma vat apare și în glosarul IOOP Ed. a V-a [1995] la pagina 262, dînd o confimare semioficială regulii greșite de pronunție.

Varianta de pronunțare cu v pentru watt (ca unitate de măsură) apare în limba germană, conform precizării din Duden de aici: http://www.duden.de/rechtschreibung/Watt_Maszeinheit, deși, în mod surprinzător spre comic, recomandarea de pronunție a numelui James Watt pentru nemți este (firesc!) cu u, vezi aici: http://www.duden.de/rechtschreibung/Watt_Ingenieur_Erfinder. Menționez ca am găsit această surprinzătoare discrepanță de pronunție în celebra enciclopedie germană Brockhaus, la pag. 549 din volumul al XVI-lea al Brockhaus’ Konversations-Lexikon. Leipzig, Berlin und Wien 1892–1896, Neudruck 1896, 16 Bände sowie ein Supplementband (1897). Se poate deci formula o explicație pentru varianta cu v. Dar ce ne facem, ca nici o sursă (dicționar) ce-l dă pe vat nu-i menționează originea germană, ci doar pe cele engleză, respectiv franceză, care nu se potrivesc cu pronunția românească propusă ?

În concluzie, în ciuda omniprezentei formulări vat, ar trebui sa se pronunțe (un) uat/ uatul / (niște) uați / uații, iar profesorii de fizică să plece urechea și la considerente de ordin lingvistic. Altfel, nu doar comitem și propagăm o greșeală de exprimare (și chiar de logică), dar și umbrim meritele lui James Watt.

Notă: Siglele dicționarelor se găsesc explicate pe www.dexonline.ro/surse