Și totuși, o modificare lăudabilă în 2005

Abia acum am observat că in DOOM (1982) substantivul seminar (p. 549) apărea cu un dublet de plural, adică atît seminarii, cît și seminare erau date ca acceptate și recomandate. Această scăpare (așa cum o să arăt mai jos) este pentru mine surprinzătoare.

Că forma seminar a evoluat din sau a fost o alternativă pentru seminariu (așa cum apărea incă din Laurianu (1876, V. II, p. 1142)) nu cred ca sînt dubii. Forma cu -iu aducea întocmai etimonului latin seminarium menționat de Marcu, DN3 (1986), p. 977 și pierde repede teren, astfel încît Șăineanu (1929, p. 583) și apoi Scriban (1939, p. 1187) nici nu o menționează. Mai mult, pot spune ca forma scurtă seminar apare drept cuvînt-titlu de dicționar încă de la Antonescu (1862, p. 357).

Scriban (op. cit) îi dă drept unică variantă de plural pe seminare. De abia în DLRM (1958, p. 760) apare ca variantă nerecomandată de plural formularea seminarii. După apariția DOOM ce le pune la egalitate, acestea se regăsesc și în Îndreptarul Ortografic, Ortoepic și de Punctuație din 1995 la pagina 238, pe cînd în DEX2 (1998, p.973) se prezintă drept recomandare seminarii, invers ca în DLRM. DOOM2 din 2005 instaurează drept unică formă de plural acceptată pe seminare, așa cum este corect.  

Că varianta seminarii nu are ce căuta lîngă forma de singular seminar este clar, întrucît nu există vreun substantiv neutru cu singularul în -ar care să aibă pluralul în -arii. Dosar, glosar, corolar, dispensar, anuar, inventar, insectar, galantar, trotuar, car, pătrar, estuar, sumar, penar, breviar,... sînt exemple cu pluralul in e. Bar, dar, far, har și var au pluralul in –uri după regula numărului de silabe pentru care substantivul car este o excepție (!).

Femininele terminate la singular în –ie precum și neutrele în –iu cer obligatoriu la plural pe –ii, iar aici chiar nu e loc de excepții, oricît ne-am strădui să căutam prin dicționare. Concluzionez că nu e loc pentru două variante, singura formă de plural corectă pentru seminar este cu –e, nu cu –iu.

Bibliografie: http://dexonline.ro/surse, Antonescu, G.M. (1862) - Dicţionar rumăn. Mic repertor de cunnoscinţe generali, cuprinzînd vorbe streine cu etymologia, termini technici, numini proprie, notiţiuni historice, s.c.l., Laurianu, August Treboniu (1810-1881)(1876) - Dictionariulu limbei romane, Tomu II, I-Z.