Despre acordul fără acord

În ultimul timp, găsesc inspirație pentru a scrie notițe din întrebările zilnice din internet (mai precis, platforma de socializare Facebook). Ultima ce mi-a atras atenția este:  „Cum spuneți?

1. Carne și brânză se găsește.

2. Carne și brânză se găsesc.”

Prima variantă pare de neconceput, întrucît, drept regulă de bază, acordul subiectului multiplu cu verbul se face în persoană punînd verbul la plural. Acțiunea/starea verbului se resfrînge în mod egal asupra celor (minimum) doi termeni ai subiectului. E imposibil de conceput că unul dintre membri ar fi mai presus celuilalt, forțînd un acord cu verbul la singular.

Vorbindu-se despre acordul prin atracție, în GLR (1966, p. 112 din volumul al doilea) avem la punctul B de la secțiunea 544 că: „În propozițiile cu subiect multiplu așezat după predicat și format din mai mulți termeni la singular în raport de coordonare copulativă, predicatul se poate pune la singular, adică se acordă, prin atracție, numai cu subiectul așezat imediat după el: Era odată un moșneag ș-o babă CREANGĂ, P.283 […]”.  Avem, deci, o relaxare a acordului strict în număr, ce ar permite, nu-i așa, posibilitatea ca formularea 1 din problemă să fie corectă (adică în acord cu norma).  O lămurire nu o găsim, totuși, în GLR, ci abia 15 ani mai tîrziu în monografia lingvistului clujean Gligor Gruiță („Acordul în limba română”, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981). La pagina 100, în secțiunea „3. TERMENUL A ESTE FORMAT DIN SUBSTANTIVE NEARTICULATE”, Gruiță afirmă că: „În această ipostază (subiecte fără articol, fără determinanți), substantivele intră în relație cu foarte puține verbe, în primul rind cu cele ale existenței. Regula, fermă, cere punerea predicatului la singular: Piper și oțet nu e, coconiță, să fac perișoarele (Heliade, p.133) […]”. Și regula fermă enunțată de Gruiță a rămas în picioare pînă azi, fiind enunțată și răsenunțată în multe tratate și culegeri de exerciții de gramatică, cum ar fi:

-          Dumitru Gherghina, Dumitru Ivănuș, Maria Gherghina ”Dialog pentru învățarea dificultăților limbii române”, Ed. Didactica Nova, Craiova, 1995, p. 116.

-          Dumitru Gherghina, Maria Gherghina „Aproape totul despre exprimarea corectă în limba română”, Ed. Didactica Nova, Craiova 1994, p. 109 (aici cînd învățam pentru examenul de admitere la liceu chiar pusesem un semn de exclamare cît casa).

-          Ștefania Popescu „Gramatica practică a limbii române”, ediția a IX-a, 2001, p. 493.

-          GALR 2008, volumul al doilea, p. 387.

-          Blanca Croitor „Acordul în limba română” (Ed. Universității din București, 2012), p. 193, apoi și p. 200.

Din ultima sursă reținem de pe pagina 203 că „În urma unui test efectuat pe cîțiva vorbitori, am constatat că exemplele de tipul (29), cu acord la singular, sunt considerate substandard (inculte) […]

(29) a. ?Lapte și unt  e în frigider. – exemplu considerat de vorbitori ca incorect. b. Doar că nu era lapte și carne acolo (Realitatea TV 2007) – exemplu atestat cu topica VSO. ”

O notiță făcută de autoare, cumva să explice că punctul de vedere conjunctural împotriva normei (pe care, să recunoaștem, nu o cunoaște multă lume) nu este chiar „cinstit”, este: „Se poate însă ca între ceea ce spun subiecții că ar folosi și ceea ce folosesc cînd nu se controlează să existe diferențe”. Adică oamenii la un sondaj ar fi lucizi (în cazul ăsta, necunoscînd norma, considerînd că e un dezacord cu verbul la singular), dar, în vorbirea liberă, să comită din punctul lor de vedere un dezacord, în mod ironic în acord cu norma gramaticală!