Uneori se întîmplă să găsești erori gramaticale sau ortografice în dicționarele explicative [1]. Orice carte în primă ediție are erori, de-asta uneori se și publică ediția a doua, pentru a mai peria din ele, nu doar a actualiza conținutul. Micul Dicționar Academic (MDA2, 2010) reprezintă o variantă condensată la două volume și aproape 3.000 de pagini a Dicționarului Academiei/Dicționarului Limbii Române [2], lucrare întinsă la tipar în formă originală pe multe zeci de ani în zeci de volume, care, în cele din urmă, a fost strînsă în 2010 în 19 volume de dimensiune medie, publicate, desigur, sub tiraj foarte mic de către Editura Academiei. Și acum de caut pe saitul librăriei „Mihai Eminescu”, văd oferta de vînzare [3] de doar 2.268 de lei pentru peste 10.000 de pagini și peste 10 kilograme de carte. Doar că ea a expirat, din păcate, că tirajul cumpărat de librar a fost extrem de mic și totul, chiar și la prețul ăsta, s-a vîndut de mult.
O particularitate
pentru MDA2 este „sursa” (atenție, nu etimologia imediată a) cuvîntului, adică cea mai
veche referință scrisă a acelui cuvînt, rezultată din cercetările lingviștilor academiei.
Nu mi-am propus să verific vreo referință, însă ceva semnalat de utilizatorul
de Facebook cu numele Lu Ste [4]
m-a determinat să scriu textul ăsta. Cuvîntul „recreativ” apare la pagina 671
din volumul al doilea cu sursă drept dicționarul lui Șăineanu în ediția a șasea
(1929, p. 539): „recreativ a. care
recrează”. Lu Ste ne indică faptul că în 1896, la prima ediție a dicționarului
lui Șăineanu, definiția era „recreativ a.
care recreéză” și ne zice că semnul grafic é
desemna diftongul ea¸ deci în prima
ediție era de fapt varianta recreează, iar
într-a șasea s-a pierdut pe drum un e.
Nu cred că Șaineanu a aplicat vreo schimbare de normă gramaticală în flexiunea acestui verb, ci,
omenește, fie el, fie tipograful a omis [5] o
literă. Regretabil, dar și în cele două ediții ce i-au mai urmat nu s-a mai putut corecta.
Cum MDA2 face referință fix la această definiție fără e, te-ai aștepta ca acolo să fie corectă. Nu este. „care recrează”
apare acolo. O scăpare a lingvistului/-ei responsabil(e) de litera L, că nu-mi permit să fiu răutăcios să
insinuez că nu știe că forma corectă gramatical este el/ea se recreează. Nu doar MDA2 o comite, ci și DLRM 1958 la
pagina 702 și chiar DN3 (Marcu, Maneca 1986) la pagina 911. Pe de altă parte,
DLRLC 1955 folosește forma corectă, ca și DEX2 1998 și 2009. Mai în urmă, Candrea [6]
1932 dă foarte clar: RECREATIV adj. Care recreează, care te face să petreci [fr.]
În concluzie, erorile de grafie/gramatică în dicționare se propagă și nu prea, doar depinde de cît de atent e un autor de dicționar cu sursele sale.
[1] E întrucîtva firesc, pentru că și DOOM2 conține greșeli de ortografie,
indicînd norme și mai ales schimbări față de DOOM1 nejustificate științific (în sensul că justificarea este doar uzul masiv în prezent).
[3] https://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/973-27-1977-0/Academia-Romana__Dictionarul-limbii-romane-vol-I-XIX.html
[4] GDPR, deși am acordul persoanei să îi folosesc numele de utilizator pe Facebook. ACTUALIZARE: Pe 18.04.2021 contul său este dezactivat de ceva vreme.
[5] „Cu largul concurs al tipăritorului”, ca să folosesc o expresie din limba de lemn sportivă.
[6] Dicționarul Enciclopedic Ilustrat „Cartea Românească”. Partea 1. R-Ș, pagina 1056.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu