Din nou despre locul și rolul accentului

Articol conex: https://thescienceinmymind.blogspot.com/2020/09/butelia-sau-putin-despre-locul.html

Menționasem anterior [1] că nu consider că DOOM este cu adevărat o sursă de ortoepie a limbii, întrucît transcrierea cu alfabet fonetic (tradițional românesc sau alfabet fonetic internațional, cum de fapt ar fi corect [2]) este, cu foarte puține excepții, omisă. Unde DOOM servește, totuși, ortoepia este în indicarea normei de accent standard tonic și aceasta se face în edițiile a doua și a treia prin aceeași notație folosită de noi aici pe blog, anume marcarea accentului tonic prin sublinierea literei ce ar corespunde vocalei pe care se pune accentul. Astfel, în dicționar apare „casă” în loc de „casă / k a s ă /” [3].  Un element de noutate la nivel de teoretizare (adică în secțiunea introductivă a dicționarului) adus de DOOM² față de DOOM¹ este menționarea accentului secundar în cazul cuvintelor vădit compuse prin alipire (v. DOOM², p. C). 

Accentul secundar reprezintă o marcă a rostirii mai intense a unei anumite vocale dintr-un cuvînt, alta decît cea accentuată „standard” și îl întîlnim, de regulă, doar în cuvintele compuse [4]. În DOOM apare doar în lista de cuvinte-titlu și este marcat prin sedilă sub vocală, iar în DOOM² și DOOM³ prin subliniere dublă. Un exemplu de cuvînt cu dublă accentuare este arahnofobie ce lipsește din toate cele trei versiuni de DOOM, dar pe care îl întîlnim drept / a r à h n o f o b í ^i̯ e / în Șuteu & Șoșa, op.cit., p. 32. Aici notația este cu accent ascuțit peste semnul fonemului cu accent principal, respectiv accent grav peste cel cu accent secundar. Dînd acum un exemplu din DOOM, avem a̗utoportre̻t (DOOM), autoportret (DOOM^2,3), respectiv / à u t o p o r t r é t / în Șuteu & Șoșa. Remarcăm că auto- este un morfem [5] alipit cuvîntului principal portret căruia îi recunoaștem un accent pe vocala inițială /a/. Totuși nu toate cuvintele cu auto drept element de compunere la început de cuvînt au un accent secundar, de exemplu autonom, cuvînt format încă în limba greacă, care are accent doar pe al doilea „o” în norma ortoepică din prezent (optăm pentru definițiile din Scriban ca să redăm etimologia, nu accentuarea prezentă din limba română):

*autonóm, -ă adj. (vgr. autónomos, d. autós, însușĭ, și nómos, lege). Care are legile sale propriĭ. (SCRIBAN, p. 139).

Din păcate, nici aici nu avem o uniformitate sau vreo regulă, în sensul că chiar și cuvintele formate încă în greacă cu auto- pot avea accent secundar, de exemplu:

*autohtón, -ă s. (vgr. autóhthon, d. autós, însușĭ, și hthon, pămînt). Pămîntean, indigen, băștinaș, originar din mare vechime pe acelașĭ pămînt. Adj. Pămîntenesc: populațiunĭ autohtone. V. aborigen și venetic. (SCRIBAN, p. 139),

ce se găsește drept a̗utohto̻n (DOOM), autohton (DOOM2,3) și / à u t o h t ó n / în Șuteu.

Ne punem acum problema dacă aceste accente (unul principal, al doilea secundar) sînt interschimbabile, adică dacă există posibilitatea să le poziționăm invers, cel principal la început de cuvînt compus si cel secundar către/la final. Asta înseamnă că „cuvîntul principal” se poziționează la început și particula/morfemul/„cuvîntul secundar” la sfîrșit și n-ar putea avea „aceeași greutate” (adică să nu existe formațiuni unite în pronunție cu două accente principale; dacă există două accente principale, vorbim de două cuvinte distincte transcrise fie cu cratimă, fie complet separat [6]). Analizînd conținutul celor trei dicționare DOOM, constatăm că răspunsul ar fi nu, în sensul în care în cele trei surse nu există cuvinte cu accentul principal precedînd accentul secundar.

Ceea ce este, fără doar și poate, eronat. Există un cuvînt la care (și) DOOM³ din 2022 dă accentuarea eronat, deși este totuși primul ce dă două cuvinte-titlu ca fiind distincte morfologic și omografe + omofone, în loc de doar omografe. Spre comparație, DOOM și DOOM² dau doar un singur cuvînt-titlu. Acest cuvînt este orice, singurul cuvînt din limba română curentă cu două accente (principal și secundar) interschimbabile [7].

Greșit, DOOM3, p. 809: „orice, adj. pron. invar. + orice, pron. invar.”

Să se compare, Lombard, Gâdei [8], p. II 72:

„85. óricè (órișicè [ ʻ o r i̥ ʃ i ʽ tʃ e]) (adj.) (m, f).

                                                                    86. òricé (òrișicé) (pron.): m 2-4; f –”

Totuși, atunci cînd pronumele este folosit la începutul propoziției, „Orice ai spune, te înșeli.”, constatăm că accentul principal din pronume este „tras” peste „O”/o/ exact ca în poziția adjectivală, cînd acesta din urmă, desigur, mereu precede regentul. Deci facem o ajustare pe bază de uz la extrasul din Lombard, Gâdei după cum urmează:

Corect:

 „85. óricè (orișice [ ʻ o r i̥ ʃ i ʽ tʃ e]) (adj. pron./pron. la începutul mesajului) (m, f).

                                                 86. òricé (òrișicé) (pron. la finalul mesajului): m 2-4; f –”

 P.S. Punctul de vedere al accentului dublu într-un cuvînt bisilabic ca „orice” îi aparține lui Alf Lombard. Există, desigur, altul care privește un argument foarte vechi al lui Hariton Tiktin, cum că două silabe accentuate nu pot fi vecine, de aici avînd orice cu un singur accent, fie pe prima silabă, fie pe a doua.

Subiectul acestui articol mi-a fost sugerat mai demult de profesorul Constantin Manea de la Universitatea din Pitești. Probabil că DOOMx (x≥4) cu alte autoare va îndrepta această eroare.

---

[1] De exemplu aici: https://thescienceinmymind.blogspot.com/2022/01/iarasi-despre-norma-si-uz-pionier.html

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_phonology

[3] În Șuteu, F., Șoșa, E., DOR, 1993, p. 57 apare /k á s ă/, deci accentul este notat deasupra fonemului purtător.

[4] Un studiu mai amplu îl oferă Drăghici, O., Există accent secundar în română?, Analele Universităţii din Craiova, Seria Ştiinţe filologice. Lingvistică, XXVII, Nr. 1-2/2005, p. 343-351.

[5] Numit și „element de compunere savantă”, cf. Andrei, N., Dicționar etimologic de termeni științifici, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1987.

[6] Pe de altă parte, o îmbinare grafic liberă de tipul „(Nu știu ce poți) ori ce (vrei)” este văzută de Șuteu & Șoșa la nivel fonematic drept un singur cuvînt cu două accente, primul secundar, al doilea principal: / ò r i č é / (p. 153). Similar pentru compusul cîine-lup cu două accente principale, dar redat fonematic tot ca un cuvînt: / k ɨ̕ i n e l ú p / (p. 59).

[7] Ar fi și orișice, dar acesta este mai rar folosit.

[8] Lombard, A., Gâdei, C., Dictionnaire Morphologique de la Langue Roumaine, Ed. Acad. RSR, București, 1981.

Pleonasmul acceptabil și negarea lui

 

Continuare/completare pentru:

https://thescienceinmymind.blogspot.com/2021/04/pleonasmul-de-incultura-intre-absolut.html

Este a-și aduce aportul o expresie pleonastică? Da. Ce fel de pleonasm se comite? Unul etimologic, adică unul de cultură. Cum diferă a-și aduce aportul de muncă laborioasă? Prin faptul că primul este acceptabil/tolerabil în sensul următor (M. Avram, Presa Noastră, Anul X, 1965, p. 37 via Uritescu, op.cit., p. 65):

„[...] În același fel s-ar putea ajunge la recunoașterea faptului că aport înseamnă «contribuție» și, așa cum contribuțiile sînt [1] „aduse”, este posibil să fie adus și un aport. Formula a aduce un aport este greșită etimologic, supără pe cunoscătorii limbii franceze, putem să-i condamnăm pe cei ce-au încetățenit-o la noi, dar nu-i putem condamna pe vorbitorii care nu știu franțuzește și care găsesc în dicționarele românești că aport înseamnă pur și simplu contribuție”.

Concluzionează acum Uritescu că: „Astfel de pleonasme [2] le putem considera tolerabile împotriva părerilor unor lingviști pedanți care văd peste tot doar greșeli de neiertat”.

Să ne aducem acum aportul (!) la acest articol cu cîteva comentarii: pentru cei fără școală (sau studiu privat) cu limba franceză expresia sună firesc și, atrăgîndu-le atenția (că e un pleonasm), te poți trezi contrazis cu dexonline.ro-ul în față sau cu DEX-ul la propriu în cap („Hai, ia și citește ce e ăla aport și nu mă corecta aiurea!”). De-asta „a-și aduce aportul” este un pleonasm de cultură (adică nu devii automat incult că nu știi limba franceză, dar, dacă te consideri un om cult, poate ai învățat cîndva limba franceză sau măcar știi că atunci cînd îi strigi cîinelui aport! nu îi strigi „contribuție!”). De-aia deducem că d-na Avram, cu riscul de-a fi considerată și postum drept pedantă, îi condamnă de fapt pe cei care știu ce mesaj îi dau cîinelui sau știu limba franceză și tot emit pe gaura gurii sau pana condeiului (virtual) respectiva sintagmă.

Etimologia cuvintelor cu tot cu sensul/sensurile atestate ale etimoanelor în limba de proveniență (vorbesc de etimologia imediată) constituie un apanaj al oamenilor culți. Pentru cei fără școală sau fără cunoștințe minimale de limba franceză expresia este perfect i.O. [3] și cu căldură vă invit să nu vă obosiți să-i corectați sau să-i etichetați ca inculți sau să-i comparați cu un cîine care, spre deosebire de ei, chiar știe ce-nseamnă aport, altfel nu l-ar presta (!).

 

---

[1] În versiunea lui Uritescu scrie sunt, ceea ce e inacceptabil din două motive, primul fiind că un citat în aceeași limbă nu se modifică și al doilea că Mioara Avram niciodată n-a scris „sunt”.

[2] N.n. „culesul recoltei” și „a aduce un aport” (sau „a-și aduce aportul”).

[3] Aici pedanterie, chiar snobism! „i.O.” (sau pentru leneși scris și fără puncte) este prescurtarea de la expresia germană in Ordnung = în ordine/corect(ă).

Cum mi-am luat block [i] pe FB de la Dan Alexe

 

Dan Alexe (DA) este unul dintre puținii care își dă cu părerea despre problemele spațiului ex-sovietic și pentru că cunoaște limba rusă. Din perspectivă lingvistică, este singurul care a remarcat amatorismul (pseudo-)jurnaliștilor români în a transcrie nume proprii geografice și de persoane din Ucraina și Rusia. Tocmai de-aceea, o eroare ca cea de mai jos personal mă surprinde.

Axiomă: Știrile sau în general textele în limba română trebuie să respecte modul românesc de transcriere a numelor proprii scrise cu alfabet rusesc sau ucrainean.

De bun simț. Dacă scrii pentru români, scrie numele de persoane și cele geografice din spațiul fostei Uniuni Sovietice [1] după cutumele limbii române pe care trebuie să le știi. Care nu sînt cele din ISO 9 [2]. ISO 9 este gîndit la nivel strict internațional și se folosește doar cînd românii vor să scrie nume rusești/ucrainene în limba engleză (de exemplu în articole științifice). Normele de redactare cu alfabet românesc sînt cele din 1953 [3], înainte ca alfabetul oficial al limbii române să adopte literele străine q, w, y. Aceste norme de transliterare din rusă trebuie amendate pentru caracterele tipice alfabetului ucrainean [4], doar că nu avem nicăieri reguli concrete, altele decît cele din ISO 9, pe care, după cum doar ce-am spus, nu le aplicăm cînd scriem în română. Nici DOOM³ 2021 (p. 80-82) ce vrea să supranormeze regulile din IOOP V, op.cit., nu ne ajută. De aceea, nu este de condamnat dacă, pentru a transcrie nume din ucraineană, ne inspirăm din cele pentru limba rusă, dar cu particularități ortografice românești.

Spuneam în articolul precedent [5] că unele nume geografice s-au „românizat” de multă vreme, înainte de a stabili cineva reguli academice. Un (alt) exemplu este Liov, pe care îl vedem, din păcate, sub mai multe forme în scrierile de azi... Este adevărat că unele localități din Ucraina s-au „românizat” din varianta lor rusească, pentru că influența sovietică la noi nu putea impune forme din limbile „secundare” cum era privită cea a ucrainenilor. Și înainte de influența sovietică, am fost sub cea istorică și culturală rusească. Exemplu: cea mai mare centrală nuclear-electrică din Europa este la Zaporojie, nu la Zaporijjea sau Zaporoje. Explicație: în rusă numele este Запорожье care după IOOP V este Zaporojie. În limba ucraineană este Запоріжжя pentru care regulile inexistente din IOOP V și DOOM³ nu ne pot da Zaporijjea, decît aplicîndu-le orbește pe cele de limbă rusă. Apoi, în limba română nu există dublarea consoanei în ortografie cînd „românizăm” un nume geografic. Avem fie românizat Sevilia sau direct în original Sevilla (cînd scriem un text în limba română trebuie să folosim numele românizat întotdeauna cînd acesta există; doar cînd acesta nu există, recurgem la numele local (dacă acesta folosește un alfabet latin) sau la unul internațional. Astfel, vom scrie Sevilla doar cînd scriem în limba spaniolă sau în limba engleză). Atenție: dacă ar fi să adoptăm în orb ISO 9 1995, ar trebui să folosim Zaporižžâ [6]. În concluzie, avem Zaporojie după ruși sau Zaporij(j)ea după o transliterare ucraineană inventată pe care n-am cum s-o recomand.

După această introducere lungă, să redăm concret subiectul (extras de pe pagina lui DA, Facebook^©, 07-03-2022, referire la știrea cu borcanul de murături care ar fi doborît o dronă rusească):

Dan Alexe este cel care a compus textul acesta pe care îl consider de referință https://moldova.europalibera.org/a/cum-transcriem-numele-%C8%99i-cuvintele-din-rus%C4%83-%C8%99i-din-alte-limbi-cu-alfabet-chirilic/31364764.html (trimitere valabilă pe 07-03-2022) și comite în două rînduri de mai jos următoarele erori:

·        Persoana la care face referire este o ucraineancă. Atunci se impun comentariile: dacă respectăm numele femeii după ISO 9 – deși textul său e în română -, includem în paranteză obligatoriu numele ei original în alfabet/limba ucrainean(ă). „Liubov Tsybulska” este numele ei din scrierile internaționale în conformitate cu ISO 9. Dar doar ce-am spus că nu avem voie să folosim ISO 9 dacă scriem în română, ci o adaptare la română pentru numele ei original scris cu alfabetul țării din care provine. Pe care, în absența normării explicite despre limba ucraineană din DOOM³, o putem crea cu cap după cea rusească deja disponibilă.

·      Numele ucrainean complet al femeii nu este cel redat în paranteză, ci Любов Цибульська [7] și se citește în română Țîbulska [8], deci numele românizat nu poate fi altul decît Liubov Țîbulska. Dacă d-l Alexe voia să respecte fix regulile enunțate de dumnealui, îi scria numele corect cu tot cu citare către pagina de Twitter^© a femeii: Liubov Țîbulska (Любов Цибульська, https://twitter.com/tsybulskaliubov).

·     Ce grafie cu litere chirilice a folosit Dan Alexe în paranteză s-ar româniza drept Țîbulskaia și este varianta în limba rusă a numelui său ucrainean (terminația din nume –aia (-aя) este rusească pentru numele femeilor ce sînt derivate dintr-un nume de bărbat ce se termină în –i (-ий)). Varianta rusească are și semnul moale la finalul prenumelui, ce lipsește în varianta originală ucraineană și încă două diferențe în numele de familie, altele decît terminația. Deci nu poți folosi pentru o ucraineancă grafia englezească combinată cu varianta rusească a numelui său ucrainean, după ce tu însuți dai reguli de transliterare din alfabetele chirilice pe care să le folosească toți românii care știu carte. Te descalifici.

 

---

[1] Față de arabă sau alte limbi cu alfabete non-latine, greaca și limbile slave cu alfabet nelatin sînt mai cu moț, în sensul că cer mereu o „românizare”. De aceea, lucrările noastre academice au reguli de transliterare, mai bune sau mai rele. Noi le folosim pe cele din IOOP V 1995.

[2] Vezi referințele de aici: https://ro.frwiki.wiki/wiki/ISO_9 , https://www.iso.org/standard/3589.html , https://magazin.asro.ro/ro/standard/22229  - valabile pe 07-03-2022. ISO 9 este din 1995, iar în 1997 a fost adoptat la noi fără modificări ce-ar ține de normele ortografiei românești.

[3] Redate, de exemplu, de la pagina 48 la pagina 52 în MDO din 1954 și reluate în toate cele cinci ediții de IOOP. În ediția a V-a din 1995 ele apar la paginile 42-45.

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Ukrainian_alphabet - valabilă pe 07-03-2022.

[5] https://thescienceinmymind.blogspot.com/2022/03/razboiul-de-la-ucraina.html - valabilă pe 07-03-2022.

[6] Ucrainenii și-au definit ei înșiși prin lege alfabetul și corespondența latinească a acestuia în afara ISO 9: https://en.wikipedia.org/wiki/Ukrainian_alphabet#Letter_names_and_pronunciation. Prin urmare, ei recomandă versiunea Zaporižžia. Pe aceasta n-o putem accepta ca fiind valabilă pentru limba română pentru că aduce în grafie caractere inexistente chiar dublate.

[7] https://www.eurointegration.com.ua/authors/tsybulska/ , https://www.ukrinform.ua/rubric-antifake/3226527-lubov-cibulska-kerivnik-centru-strategicnih-komunikacij-ta-informacijnoi-bezpeki.html - valabile pe 07-03-2022.

[8] https://translate.google.com – selectați opțiunea de limbă ucraineană și traducere în limba rusă. Apoi luați textul de la https://www.ukrinform.ua/rubric-antifake/3226527-lubov-cibulska-kerivnik-centru-strategicnih-komunikacij-ta-informacijnoi-bezpeki.html suprascris pozei cu respectiva doamnă și copiați-l în varianta în ucraineană. Apoi apăsați pe pronunție pentru ambele limbi – trimitere valabilă pe 07-03-2022.

---

[i] Folosesc intenționat o versiune colocvială (întîlnită și la „mi-am luat țeapă”) pentru că, deși are acel reflexiv supărător, este foarte folosită. Or scrierile mele lingvistice chiar nu vreau să fie considerate 100% anacronice...