Am un deosebit respect pentru lingvistul Alexandru Graur, al cărui nume nu este în titulatura ILAR[1], dar care a lăsat atît de mult în urma sa, doar, doar să îți faci timp să citești. Pentru mine este cel mai important lingvist român și tot ce-a scris merită popularizat, chiar și textele sale din perioada 1948-1960, cînd laitmotivul lor debuta cu viziunea stalinistă a societății și a limbii în particular. Broșurica sa „Cuvinte Înrudite” (Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1980) doar ce mi-a-ncăput pe mînă. Cuprinde o listă de cuvinte din limba română ce sînt semantic distincte, dar care, privindu-le din perspectiva etimologiei extinse, provin fie din același etimon, fie din aceeași familie lexicală[2]. Aproape întregul dicționar este construit din perspectiva limbii latine drept sursă cea mai veche a etimoanelor, cu justificarea oferită la pagina 8 (pe scurt, la acel moment al scrierii cărții, masa vocabularului se îmbogățea tot în majoritate din limba latină, sigur, prin cuvinte trecute în special prin franceză, dar și engleză). Dar despre latinitatea împrumuturilor din engleză în perioada 1900-1990, poate cu altă ocazie.
Menționez pentru cititor două perechi ce mi se par interesante, cu comentariile mele în notele de subsol:
· 218 (p. 85): insectă ~ sigiliu.
o Lat. seco > „a tăia”; part. prez. lat. secans > rom. secantă (neologism[3]).
o Lat. insectum (copiat după gr. entomon[4]) „tăiat” > rom. insectă (neologism[5]).
o Lat. signum[6] > rom. semn.
o Lat. dimin. sigillum[7] > rom. sigiliu (neologism[8]).
· 141 (p. 60): mișel ~ meserie.
o Lat. miser > „nenorocit, sărac” > rom. arh. measer „sărac”.
Deriv.:
Format în rom.: meserie[9].
o Lat. miseria > rom. mizerie (neologism[10]).
o Lat. dimin. misellus > rom. mișel.
o Lat. miserabilis „demn de milă” > rom. mizerabil (neologism[11]).
De vă pasionează etimologia, puneți mîna pe cvartetul de cărticele ale lui A. Graur: „Cuvinte Înrudite”, „Etimologii Românești”, „Alte Etimologii Românești” și „Dicționar de Cuvinte Călătoare”, dacă nu pe toate, măcar pe una din ele. Și citiți și socializați virtual (dacă se poate) mai puțin. V-ați ține astfel neuronii „treji” și veți putea prinde anii lui Iordan (1888-1986) și Graur (1900-1988) cu mintea încă limpede și capabilă să creeze.
[1] În 1994 s-a preferat numirea ILAR după Iorgu Iordan, primul director al institutului (1949).
[2] Sînt cognate, ca să folosesc sensul lingvistic al englezismului cognate adaptat limbii române. Cum spuneam în articolul anterior http://thescienceinmymind.blogspot.com/2021/04/pleonasmul-de-incultura-intre-absolut.html acesta nu este încă atestat de dicționare. În text A ~ B înseamnă cuvîntul A cognat cu B.
[3] Venit la noi prin franțuzescul sécante (DN3 1986, DLRM 1958).
[4] Coincide cu explicația lui Scriban 1939.
[5] Pentru că etimologia imediată este franțuzescul insecte (DEX2, DN3).
[6] Faptul că signum și seco ar fi cognate apare și la de Vaan (2008) citat în articolul de blog menționat mai sus în nota 2.
[7] Cu sensul de „statuetă, imagine mică”.
[8] Deși etimonul imediat din DEX2/DN3/Scriban este cuvîntul din latină, este considerat neologism din perspectiva uzului recent în limbă (lipsește din scrierile medievale).
[9] Conexiunea între miser și meserie este opinia lui Graur din „Alte Etimologii Românești” (1975, p., 62, citare completă pe internet la https://dexonline.ro/definitie/meserie)
[10] Ca la filozofie, “z”-ul se explică prin franțuzescul misère. Din nou, vechimea în limbă îl face neologism (!).
[11] Din nou trecut prin franțuzescul misérable pentru a-l căpăta pe z. În prezent, „demn de milă” este un sens secundar (chiar spre arhaic) al lui „mizerabil”, chiar dacă doar în DN3 1986 apare o sugestie în această direcție (anume o mențiune că sensul e folosit rar).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu