Cînd cumpărăm de prin piață sau de la magazin, cred că sîntem singurii pămînteni ce plătesc și apoi consumă culori: roșii, vinete și la singular roșie, vînătă. La un moment dat, cineva a hotărît ca dintr-o formulare logică de tip substantiv + adjectiv pătlăgea/pătlăgică roșie/vînătă să rămînă doar adjectivul roșie/vînătă. Lene sau să-i spunem politicos comoditate sau eficiență în comunicare. Astfel, un cuvînt mai vechi în limbă[1] a căzut în uitare, fiind menționat azi doar la nivelul manualelor/atlaselor de botanică drept nume comun pentru Lycopersicum esculentum, respectiv Solanum melongena. Dar oare de ce l-am „dezgropat” pe pătlăgea? Veți afla.
Interesantul cuvînt pătlăgea cu etimologia în mod suspect omisă de marele Scriban (1939) e dat de DEX2 ca provenind în română din turcescul patlıcan (pronunțat aproximativ ca patlîgean, de unde se explică și g-ul nostru) și este suficient de vechi cît să nu fie considerat drept neologism. Dintre studiile noastre despre turcisme, sînt doar cîteva care s-au dus mai departe, încercînd să construiască o imagine istorică mai întinsă, dacă nu chiar o etimologie completă.
1. Graur în „Dicționar de cuvinte călătoare” (p. 105) îl dă în turcă din persanul bādingān.
2. Ciorănescu (DER, Ed. Saeculum, p. 586) îl dă tot din persanul bādingān.
3. Alexe („Dacopatia și alte rătăciri românești”, Humanitas, 2015, p. 213) ne spune că numele de (pătlăgea) vînătă provine, ca și planta, din India și că versiunea preluată de arabi (al-badinjan) de la perși stă drept origine pentru spaniolul (al)berenjena, care la rîndul lui l-a dat pe franțuzescul aubergine și, adaug eu, ultimul fiind preluat întocmai în engleza britanică.
Un lucru interesant ne mai spune Alexe: că românii le-au vîrît pe tomate drept pătlăgele roșii lîngă pătlăgelele originale (vinete), întrucît ambele au fost aduse în Țările Române de către turci. De-aia avem culorile în nume, spre a le deosebi, azi rămînînd doar cu ele... Doar că tomatele provin, de fapt, de pe continentul american, pe cînd rudele ei întru uz lingvistic originar (cu care, totuși, putem găsi legături de taxinomie[2]) vin din India. O mică mare ignoranță reparată cu mare întîrziere prin omiterea în uz a lui pătlăgea și păstrarea adjectivului roșie/roșii ce astfel se substantivează. Corect ar fi, deci, să le spunem tomate (noi păstrăm acest cuvînt doar în îmbinarea fixă pastă de tomate), dar avem atît de înfiptă roșia în vocabular, încît e greu să o mai clintim.
Reținem traseul etimologic pentru pătlăgea și tomată:
Nahuatl[3] tomatl[4] > sp. tomate > fr. tomate > rom. tomată[5].
Sanscrită bhāntaki[6] / vātin-gāna > pers. bādingān > tc. patlican > rom. pătlăgea.
De faptul că pătlăgea este aproape arhaism nu ține cont și DOOM2, ce-l menține viu în formularea incorectă istoric și, mai mult, îi pune cratimă (pătlăgea-roșie/pătlăgică-roșie, p. 583), vrînd să arate și mai clar că vorbim de îmbinări fixe de cuvinte, doar că singura corectă istoric/etimologic ar fi pătlăgea-vînătă, care, paradoxal, nu este deloc pleonastică, întrucît pătlăgelele pot fi și albe[7].
[1] Vezi aici în MDA 2 (2010) https://dexonline.ro/definitie/p%C4%83tl%C4%83gea toate formele substantivului atestate în scris de-a lungul timpului.
[2] Genul solanum din familia solanacee cuprinde cartoful, tomata și pătlăgeaua (vînătă).
[3] Limba aztecilor.
[4] Format din tomohuac (umflătură, rotunjime) și atl (apă)
[5] Variantele cu d (domadă, domată) se pot explica prin influență bulgărească sau neogreacă, v. MDA2 sau Scriban 1939.
[6] După Hobson-Jobson 1903, p. 115 (vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Eggplant). Altă ipoteză (Klein, 1966, p. 123) ar mai fi sanscritele vātin-gāna („cea care vindecă de vînturi/flatulență”).
[7] Motiv pentru care în engleza nord-americană + Australia și Noua Zeelandă se numește eggplant, planta ou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu