Aș fi scris „universal”, dar vă gîndeați la gluma aia, „De ce la Miss Univers participă doar pămîntence? N-ar fi corect să-i zică Miss Pămînt? [1]” Ar mai fi o-ntrebare pentru cititor: dacă răspunde cu da la întrebarea din titlu, cînd a adoptat limba română acest alfabet, presupunînd că a făcut-o?
Eh... o întrebare prostească (aia din titlu), deci automat inutilă a doua: există cîteva mii de limbi vorbite (cunoscute) de cei peste 7,9 miliarde de oameni [2] minus copiii ce nu pot articula cuvinte, fiecare cu propriul alfabet, deci cum să existe un alfabet planetar? Ar trebui automat să existe o limbă planetară, nu?
Pînă una, alta, avem de ceva ani o enciclopedie planetară (la un clic distanță și, pînă la costurile conexiunii la internet și ale energiei electrice, gratis) și nu e greu să vedem că limbile engleză, mandarină, hindi și spaniolă sînt cele mai vorbite pe planetă [3]. Fiecare din cele patru are alfabetul propriu, dar, gîndind acum din perspectiva unui amator ca mine, am putea spune că un alfabet la nivel global ar putea fi reuniunea celor patru alfabete. Dar ne lovim de faptul că alfabetul mandarin [4] este folosit curent doar într-o parte din China + comunitățile de vorbitori de mandarină din diaspora lor. Similar pentru Hindi. Pe cînd reuniunea dintre alfabetul spaniol și cel englez este cel spaniol, iar intersecția lor este cel englez. Cele două alfabete din China și India nu au nici o literă comună, nici ele între ele, nici fiecare din ele cu spaniola sau engleza. Privind tabelul de la pagina indicată în notița 3, vedem că, de fapt, cele 26 de litere ale alfabetului englez modern reprezintă cel mai des întîlnite litere din alfabetul de multe mii de caractere grafice obținut prin reuniunea tuturor mulțimilor de litere din scrierea tuturor limbilor. Nu am greși atunci definind alfabetul englez modern drept alfabetul planetar după logica expusă, și nu impunîndu-l pe criterii politice drept alfabetul limbii în care sînt traduse obligatoriu toate discursurile la ONU, instituție deloc întîmplător în SUA după ce acestea au cîștigat Al Doilea Război Mondial[i].
A doua întrebare: cînd a ajustat limba română oficial propriul alfabet, astfel încît, intersectîndu-l cu cel englez, să rezulte cel englez? În 1982, adică în DOOM82, unde e scris de către Mioara Avram la pagina IX că limba română are treizeci și una de litere, cele douăzeci și șase ale englezei și cele cinci românești: ă, â, î, ş, ţ. Prin reforma ortografică din 1953, alfabetul (prin comparare cu cel statuat în DOOM82) nu conținea pe â, q, w, y. În 1965, prin publicarea IOOP II se reintroducea litera â (pentru toate cuvintele derivate din român), mărind alfabetul la 28 de litere. Literele q, w, y sînt oficializate în alfabet abia în 1982 cu precizarea despre uz „în nume proprii și neologisme cu caracter internațional” valabilă nu doar pentru cele trei, ci și pentru mai vechiul k.
DOOM82 exclude din alfabetul românesc litere particulare ale altor limbi (cum ar fi ä, ö, ü, ß, é, č, ř etc.), dar menționează că acestea pot fi folosite în nume proprii și derivate comune ale acestora, chiar dacă pentru un cunoscător de limbă română și necunoscător de vreo limbă străină cuvintele scrise cu astfel de caractere neobișnuite i-ar fi imposibil de pronunțat corect. Pentru el că scrii Antonín Dvořák sau Antonin Dvorak fiind același lucru, el tot [a n t o n i n d v o r a c] îl va pronunța.
Matematica, fizica, chimia operează cu simboluri, nu cu litere, o distincție importantă. Y-ul/y-ul din matematică este un simbol pentru o variabilă (în principiu necunoscută), de aceea consider că un enunț ca „DOOM82 a introdus oficial litera y (i grec) în alfabet cu mare întîrziere, căci ea se folosea în matematica românilor cu multă vreme înainte” este eronat. Matematica folosea/folosește simbolul y/Y, preluat, ce-i drept, din litera Y folosită încă de acum 2.000 de ani de romani pentru a desemna litera grecească ϒ (ipsilon). Dacă am admite că matematica (sau fizica) folosește litere, nu simboluri, ar trebui să reclamăm la ILAR că întregul alfabet grecesc ar trebui adăugat alfabetului nostru, pentru că matematica și fizica din textele din limba română îi folosesc literele celui grecesc de multă vreme. Și ar trebui adăugată și litera din alfabetul evreiesc א (alef), căci și ea e indispensabilă în matematică.
Motivul pentru care în 1982 cele trei litere „străine” au fost „promovate” în alfabetul nostru este că erau deja folosite în nume (substantive) comune, nu neapărat derivate din nume proprii în care, în principiu, sînt inevitabile. Precursorul DEX, DLRM58, are trei cuvinte la pagina 945 ce încep cu litera w și nu provin din nume proprii. Cuvintele ce încep cu q și y lipsesc complet. În 1961 apărea prima ediție a dicționarului de neologisme, în 1975 primul DEX, în 1978 deja a treia ediție a dicționarului de neologisme, iar în anul apariției DOOM (1982) prima ediție a dicționarului lingvistei Florica Dimitrescu (DCR, Dicționar de Cuvinte Recente). Vorbind doar de ultimul, apar în acesta cuvinte din sfera împrumuturilor de nume comune ce încep cu toate trei literele, deci consider că decizia de-a modifica alfabetul limbii române în 1982 adăugîndu-i pe q, w, y este cît se poate de firească.
Mai intervine discuția adaptării numelor comune menționate la alfabetul existent deja pentru a evita literele noi/„străine”: water-polo din DRLM58 este o prostie, în sensul în care nu avem nevoie de el, în română prin polo înțelegem în mod normal polo pe/în apă, de aceea avem special sintagma polo pe iarbă. Walkie-talkie (talkie-walkie) din DCR82 este îndeajuns de rar, încît să nu merite să-l scriem uăchi-tochi/uăki-toki. Și termenul comercial warant (deja parțial adaptat la română prin eliminarea din grafie a celui de-al doilea r din versiunea originală din limba engleză trecută prin franceză) e cu uz restrîns, încît să nu se adapteze complet devenind varant (ca pronunția franțuzească) sau uarant (ca cea mai fidelă grafie pentru originalul englezesc). Cît ne-am strădui să-l „românizăm” pe w, tot rămînem cu numele proprii ce-au terminologie comună științifică (weber, watt etc. și compuse ale lor). Dacă am insista cu uichend sau uischi, tot n-am putea argumenta că decizia din 1982 de „oficializare” a lui w a fost una greșită.
Incluzînd complet alfabetul planetar = englezesc, limba
română este pregătită și în continuare pentru împrumutul fără număr al anglicismelor și nu impune o adaptare a lor la
cutumele de grafie și pronunție ale limbii noastre, motiv pentru m-aștept ca DOOM3,4,5,..
să propună tot pe mouse, laptop, quarc, yoga etc. și nu pe maus, leptop, cuarc, ioga etc... Dar despre DOOM și adaptarea anglicismelor și cu altă ocazie.
[1] Că „Miss Terra” aduce a mister în multe limbi și n-ar fi ceva tocmai de dorit pentru un concurs...
[2] www.worldometers.info / data deschiderii paginii: 23.12.2021.
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_languages_by_total_number_of_speakers / data deschiderii paginii: 23.12.2021.
[4] Impropriu spus, e colecția de caractere sau logograme: https://en.wikipedia.org/wiki/Chinese_characters / data deschiderii paginii: 23.12.2021.
[i] Comunicarea internațională (criptată și folosită în era informaticii) apelează la un standard în materie de alfabet și de aceea n-ar trebui să mire că ceea ce considerăm în text drept alfabet planetar este https://en.wikipedia.org/wiki/ISO_basic_Latin_alphabet / data deschiderii paginii: 23.12.2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu