Translate

duminică, 28 mai 2017

Nervi, nevroze și neuroni



    Tratînd într-un articol anterior transformarea ilegitimă a lui „picromigdală” în „pricomigdală”, am încercat să înțeleg dacă o astfel de transformare poate fi găsită și în alte cazuri. M-am oprit la cuvîntul „nerv”, cu etimologia imediată „nervus” din limba latină conform DEX2 (2009). Spre o mai largă comparație ne sînt indicate cuvintele curente „nervo” din limba italiană, „nerf” din cea franceză și „Nerv” din cea germană (DN3 – Marcu, Maneca – 1986).

    Structura pare simplă, dar de ce avem atunci nevroză, nevralgie, nevricos și nu nervoză, nervalgie, nervicos ? De ce există alternanța în limba română ? Pentru că, de fapt, aceste cuvinte cu „vr” în loc de „rv” au o etimologie pe filieră grecească. Să-l luăm pe nevroză cu etimologia imediată franțuzescul „névrose”. Scriban 1939 îl consideră pe acesta din urmă derivat din neogrecul „nevron”, la rîndul lui venind din cuvîntul „neuron” din greaca veche. Am făcut astfel legătura cu românescul „neuron”, pe care DEX2 îl dă pe filiera franțuzescului ”néurone”, dar DN3 îl include și pe neogrecul „nevron”.

    Ca să închidem bucla, mergem la etimologia lui „nervus”. O găsim în cartea lui Michiel de Vaan Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages (Brill, Leiden, 2008) la pagina 407 unde este scris explicit: „Nervus probably stems from *neuros by metathesis. A similar development can be seen in parvus < *pauro-”. Avem de-a face deci cu o metateză înăuntrul limbii latine. Vorbind strict despre acest fapt, autorii A. Ernout și A. Meillet ai cărții Dictionnaire Etymologique de la Langue Latine. Histoire des Mots. (Ed. a III-a, 1951) spun și ei la pagina 779 că „Ces inversions semblent être le fait du vocabulaire <<populaire>>”. Deși ambele citate folosesc formule ce lasă loc de dubiu, eu conchid că neuron (ν ε υ ̃ ρ ο ν) este la originea lui nervus (sau neruus cum apare drept cuvînt titlu în Ernout op.cit.)
     Cum vorbirea neîngrijită curentă a ultimilor zeci de ani ne-a procopsit (!) cu „pricomigdală” drept normă ortografică, se pare că acest fenomen de alterare a surselor etimologice prin inversiune de sunete este un fenomen cu mult mai vechi, datînd de peste 2000 de ani.