Chiar așa? Dacă am face abstracție de limba noastră hibrid romgleză (cu al ei fastfud scris ca fast food de Mioara Avram în Cuvintele limbii române între corect și incorect – apendicele dumneaei la DOOM82, Ed. Cartier, Chișinău, 2001 – și ca fast-food cum apare în DOOM2 și DOOM3 [1]) și am utiliza strict cutumele limbii engleze – presupunînd că le știm –, așa cum ar fi politicos cînd trecem Canalul Mînecii sau Oceanul Atlantic, cum ne-am adresa corect într-un restaurant cu specific de gătit-viteză? Să alegem, total întîmplător, Kentucky Fried Chicken, ce s-ar traduce pui prăjit à la Kentucky.
În primul rînd, după cum putem citi în enciclopedia electronică universală [2], din 1991 lanțul de restaurante se numește doar KFC, deci un prim pas ar fi să-i spunem aproximativ ca în romgleză cheiefsi. Adică în România printre români sigur merge și cafece sau cafîcî, dar, dacă nu vrei să-ți faci originea sănătoasă de rîs, la ei pronunți ca ei: /ˌkeɪ ef ˈsiː/ [3]. Next, vrei să epatezi acum spunîndu-le amicilor tăi vorbitori nativi că știi cine a fondat acest lanț acum mulți ani. Știai tu dinainte, nu pentru că-i vezi numele în restaurant: colonelul Sanders, ce în limba engleză, pînă la absența articolului hotărît, se scrie ca în română: colonel Sanders. Și cum îl pronunți pe nenea ăsta, cu tot cu gradul militar fără de care n-ar fi ajuns un brend? Ee, aici voiam s-ajung.
Limba română a trecut și ea prin fenomenul lingvistic numit rotacism/rotacizare, ce la noi a însemnat în primul rînd prefacerea latinescului l intervocalic în r intervocalic: solem (lat.) > soare (rom.) [4]. Doar că fenomenul în sine de apariție a fonemului /r/ este mult mai complex pentru o limbă cum este engleza cu particularitățile sale geografice. De aceea, de vrem să pronunțăm întocmai ca un vorbitor nativ din Insulele Britanice școlit de preferință la Oxford sau Cambridge sau ca unul din Statele Unite, ar trebui să cunoaștem că un element de diferențiere în pronunția standard între cele două variante ale limbii engleze este rotacismul tipic al englezei americane. Mai precis, un cuvînt drag nouă din romgleza de corporație, școală modernă sau microbiologie, marker [5], are o pronunție nerotacizată britanică /ˈmɑːkə(r)/ și una rotacizată americană /ˈmɑːrkər/. Deja avem o soluție pentru o jumătate de problemă: numele omului, fiind american, ar trebui pronunțat rotacizat, anume /’sæn.dərz/ [6], atît printre britanici și români, cît și printre americani. Bun, cum rămîne cu prima parte, colonelul?
Aici problema nu e deloc simplă cum poate părea, fiind și una de etimologie. Cuvîntul latinesc columna a ajuns prin intermediarul italienesc colonna („coloană”) în diminutivul colonnello („coloană de soldați”), iar apoi în franceza veche rotacizat direct ca coronel. [7] Forma englezească (britanică) cea mai veche este și ea rotacizată, tot coronel. Este de presupus că în felul de vorbire englez din evul mediu cele două forme, rotacizată și nerotacizată, coexistau și că vorbitorii ce-au colonizat (joc de cuvinte neintenționat) estul Statelor Unite să fi fost preponderent vorbitori cu forme rotacizate (mulți irlandezi, scoțieni, mai puțin londonezi sau din sudul Angliei). De fapt, există și în Marea Britanie în prezent zone în care rotacismul este întîlnit, cum și în Statele Unite există zone în care acesta lipsește sau este mai puțin prezent.
Prin urmare, precizăm că norma pronunției în Statele Unite este /ˈkɜːrnl/ și cuvintele colonel (colonel) și kernel (nucleu) sînt complet omofone, atît în engleza britanică (/ˈkɜːnl), cît și-n engleza americană (/ˈkɜːrnl/).
Deci v-am oferit o soluție de pronunție oficială (normă de dicționar) a colonelului Sanders, omul căruia îi datorăm gustul picant de pui prăjit în grabă și toate efectele sale secundare...
În final, definiția din dicționarul oficial american Merriam-Webster (vezi notița de subsol 1):
[1] Cratima din DOOM2,3 este după grafia adjectivală (fast-food restaurant), în timp ce M. Avram a folosit grafia oficială substantivală (fast food) ca tip de mîncare, vezi poza din finalul articolului. Aici, dacă am fi scrupuloși, ar trebui să folosim și noi și cu cratimă și fără, în funcție de context: Mănînc fast food vs. Nu mai mînca de la (un restaurant) fast-food. Dar ăstea-s deja finețuri.
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/KFC, deschisă pe 14.02.2022.
[3] https://www.oxfordlearnersdictionaries.com/definition/english/kfc?q=KFC, deschisă pe 14.02.2022.
[4] Constantinescu-Dobridor, Gh., Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, București, 1980, p. 367.
[5] Avram, op.cit., p. 100 ni-l recomandă ca pronunție românească drept [markăr]. Idem DOOM2,3.
[6] Bogdan, M., Fonetica limbii engleze, Ed. Științifică, București, 1962, p. 299.
[7] https://www.cnrtl.fr/definition/colonel, deschisă pe 14.02.2022.
[i] Există o inconsecvență în DOOM2 și DOOM3, ce românizează pronunția recomandată a lui fast-food la [fastfud], ce aduce cu cea britanică cu a lung posterior, în contextul în care expresia este originară din Statele Unite, unde pronunția aduce a e, vezi semnul din AFI/IPA folosit în titlu. Dar majoritatea vorbitorilor de romgleză chiar cu a zic, fastfud, dar zic și festenfiuriăs. Cine să-i înțeleagă?
