„Am închiriat un apartament.” este o propoziție ambiguă, întrucît nu este deloc clar ce este persoana care face afirmația: proprietar sau chiriaș. A închiria este un exemplu simplu de contronim. Cercetîndu-l pe a închiria în dicționar, constatăm că este derivat din „(a da sau a lua) în + chirie”, deci o expresie plină de sens (fie a da în chirie, fie a lua în chirie) devine prin „economie” – contragere din locuțiune verbală în verb – un contronim, adică un cuvînt ce îi este identic semantic doar pe jumătate, celălalt sens fiindu-i perfect opus.
Și în limba engleză (din care l-am luat pe contronim[2]) verbul to rent[3] este tot un contronim, pentru că sensul de a lua sau a da în chirie este evident doar într-un context clar. Totuși, englezii au sinonime pentru ambele sensuri (to hire înseamnă a lua în chirie, iar to let înseamnă a da în chirie[4]). To lease (pe care și noi îl avem în lizing[5]) este tot contronim, dar este rezervat strict dării sau luării în chirie a unui bun pe baza unui contract. Și francezii cu al lor louer[6] înțeleg doar din context dacă e vorba de a da sau a lua în chirie. Din acest punct de vedere, limba germană oferă marele avantaj că, prin intermediul unei particule (prefix fără sens propriu), se face distincție clară: mieten înseamnă a lua în chirie, iar vermieten înseamnă a da în chirie, deci avem două antonime, nu un autoantonim/contronim. Mieter înseamnă chiriaș, iar Vermieter înseamnă proprietar al unui bun dat în chirie.
Despre chirie: deși DEX se căznește să ne spună că pentru noi este un etimon imediat cuvîntul kirija din sîrbă și bulgară, este mult mai plauzibil ca toate cele trei cuvinte să fie „aduse” în Balcani de turci. Ca să-l cităm direct pe Alexandru Ciorănescu (cuvîntul 1824, p. 182 din Dicționar Etimologic al Limbii Române, ediția publicată la Editura Saeculum):
chiríe (chiríi), s. f. – Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. – Mr. chirie, megl. chiriiă. Tc. kira din arab. kira (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181), cf. ngr. ϰιρά, alb. kirá, bg., sb. kirija. – Der. chiriaș, s. m. (persoană care ia cu chirie o locuință); chirigiu, s. m. (cărăuș, cel care transportă cu căruța), din tc. kiraci, mr. chiragi (cf. alb. kiraği, bg., sb. kirağija); chiragie, s. f. (serviciu de transport); chiragelîc, s. n. (înv., meseria de căruțaș); închiria, vb. (a da cu chirie, a arenda).
[4] Și aici se explică de ce românii pun pe geamuri un scris mare cu to let (în engleză pentru străini) cînd au un spațiu pe care vor să-l ofere spre închiriere.
[5] Da, da, voi cei ce-l știți scris drept leasing ca-n DOOM 1/2 vă dați ochii peste cap. Să fiți atenți să vă revină la loc.
