Dan Alexe (DA) este unul dintre puținii care își dă cu părerea despre problemele spațiului ex-sovietic și pentru că cunoaște limba rusă. Din perspectivă lingvistică, este singurul care a remarcat amatorismul (pseudo-)jurnaliștilor români în a transcrie nume proprii geografice și de persoane din Ucraina și Rusia. Tocmai de-aceea, o eroare ca cea de mai jos personal mă surprinde.
Axiomă: Știrile sau în general textele în limba română trebuie să respecte modul românesc de transcriere a numelor proprii scrise cu alfabet rusesc sau ucrainean.
De bun simț. Dacă scrii pentru români, scrie numele de persoane și cele geografice din spațiul fostei Uniuni Sovietice [1] după cutumele limbii române pe care trebuie să le știi. Care nu sînt cele din ISO 9 [2]. ISO 9 este gîndit la nivel strict internațional și se folosește doar cînd românii vor să scrie nume rusești/ucrainene în limba engleză (de exemplu în articole științifice). Normele de redactare cu alfabet românesc sînt cele din 1953 [3], înainte ca alfabetul oficial al limbii române să adopte literele străine q, w, y. Aceste norme de transliterare din rusă trebuie amendate pentru caracterele tipice alfabetului ucrainean [4], doar că nu avem nicăieri reguli concrete, altele decît cele din ISO 9, pe care, după cum doar ce-am spus, nu le aplicăm cînd scriem în română. Nici DOOM3 2021 (p. 80-82) ce vrea să supranormeze regulile din IOOP V, op.cit., nu ne ajută. De aceea, nu este de condamnat dacă, pentru a transcrie nume din ucraineană, ne inspirăm din cele pentru limba rusă, dar cu particularități ortografice românești.
Spuneam în articolul precedent [5] că unele nume geografice s-au „românizat” de multă vreme, înainte de a stabili cineva reguli academice. Un (alt) exemplu este Liov, pe care îl vedem, din păcate, sub mai multe forme în scrierile de azi... Este adevărat că unele localități din Ucraina s-au „românizat” din varianta lor rusească, pentru că influența sovietică la noi nu putea impune forme din limbile „secundare” cum era privită cea a ucrainenilor. Și înainte de influența sovietică, am fost sub cea istorică și culturală rusească. Exemplu: cea mai mare centrală nuclear-electrică din Europa este la Zaporojie, nu la Zaporijjea sau Zaporoje. Explicație: în rusă numele este Запорожье care după IOOP V este Zaporojie. În limba ucraineană este Запоріжжя pentru care regulile inexistente din IOOP V și DOOM3 nu ne pot da Zaporijjea, decît aplicîndu-le orbește pe cele de limbă rusă. Apoi, în limba română nu există dublarea consoanei în ortografie cînd „românizăm” un nume geografic. Avem fie românizat Sevilia sau direct în original Sevilla (cînd scriem un text în limba română trebuie să folosim numele românizat întotdeauna cînd acesta există; doar cînd acesta nu există, recurgem la numele local (dacă acesta folosește un alfabet latin) sau la unul internațional. Astfel, vom scrie Sevilla doar cînd scriem în limba spaniolă sau în limba engleză). Atenție: dacă ar fi să adoptăm în orb ISO 9 1995, ar trebui să folosim Zaporižžâ [6]. În concluzie, avem Zaporojie după ruși sau Zaporij(j)ea după o transliterare ucraineană inventată pe care n-am cum s-o recomand.
După această introducere lungă, să redăm concret subiectul (extras de pe pagina lui DA, Facebook©, 07-03-2022, referire la știrea cu borcanul de murături care ar fi doborît o dronă rusească):
Dan Alexe este cel care a compus textul acesta pe care îl consider de referință https://moldova.europalibera.org/a/cum-transcriem-numele-%C8%99i-cuvintele-din-rus%C4%83-%C8%99i-din-alte-limbi-cu-alfabet-chirilic/31364764.html (trimitere valabilă pe 07-03-2022) și comite în două rînduri de mai jos următoarele erori:
· Persoana la care face referire este o ucraineancă. Atunci se impun comentariile: dacă respectăm numele femeii după ISO 9 – deși textul său e în română -, includem în paranteză obligatoriu numele ei original în alfabet/limba ucrainean(ă). „Liubov Tsybulska” este numele ei din scrierile internaționale în conformitate cu ISO 9. Dar doar ce-am spus că nu avem voie să folosim ISO 9 dacă scriem în română, ci o adaptare la română pentru numele ei original scris cu alfabetul țării din care provine. Pe care, în absența normării explicite despre limba ucraineană din DOOM3, o putem crea cu cap după cea rusească deja disponibilă.
· Numele ucrainean complet al femeii nu este cel redat în paranteză, ci Любов Цибульська [7] și se citește în română Țîbulska [8], deci numele românizat nu poate fi altul decît Liubov Țîbulska. Dacă d-l Alexe voia să respecte fix regulile enunțate de dumnealui, îi scria numele corect cu tot cu citare către pagina de Twitter© a femeii: Liubov Țîbulska (Любов Цибульська, https://twitter.com/tsybulskaliubov).
· Ce grafie cu litere chirilice a folosit Dan Alexe în paranteză s-ar româniza drept Țîbulskaia și este varianta în limba rusă a numelui său ucrainean (terminația din nume –aia (-aя) este rusească pentru numele femeilor ce sînt derivate dintr-un nume de bărbat ce se termină în –i (-ий)). Varianta rusească are și semnul moale la finalul prenumelui, ce lipsește în varianta originală ucraineană și încă două diferențe în numele de familie, altele decît terminația. Deci nu poți folosi pentru o ucraineancă grafia englezească combinată cu varianta rusească a numelui său ucrainean, după ce tu însuți dai reguli de transliterare din alfabetele chirilice pe care să le folosească toți românii care știu carte. Te descalifici.
[1] Față de arabă sau alte limbi cu alfabete non-latine, greaca și limbile slave cu alfabet nelatin sînt mai cu moț, în sensul că cer mereu o „românizare”. De aceea, lucrările noastre academice au reguli de transliterare, mai bune sau mai rele. Noi le folosim pe cele din IOOP V 1995.
[2] Vezi referințele de aici: https://ro.frwiki.wiki/wiki/ISO_9 , https://www.iso.org/standard/3589.html , https://magazin.asro.ro/ro/standard/22229 - valabile pe 07-03-2022. ISO 9 este din 1995, iar în 1997 a fost adoptat la noi fără modificări ce-ar ține de normele ortografiei românești.
[3] Redate, de exemplu, de la pagina 48 la pagina 52 în MDO din 1954 și reluate în toate cele cinci ediții de IOOP. În ediția a V-a din 1995 ele apar la paginile 42-45.
[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Ukrainian_alphabet - valabilă pe 07-03-2022.
[5] https://thescienceinmymind.blogspot.com/2022/03/razboiul-de-la-ucraina.html - valabilă pe 07-03-2022.
[6] Ucrainenii și-au definit ei înșiși prin lege alfabetul și corespondența latinească a acestuia în afara ISO 9: https://en.wikipedia.org/wiki/Ukrainian_alphabet#Letter_names_and_pronunciation. Prin urmare, ei recomandă versiunea Zaporižžia. Pe aceasta n-o putem accepta ca fiind valabilă pentru limba română pentru că aduce în grafie caractere inexistente chiar dublate.
[7] https://www.eurointegration.com.ua/authors/tsybulska/ , https://www.ukrinform.ua/rubric-antifake/3226527-lubov-cibulska-kerivnik-centru-strategicnih-komunikacij-ta-informacijnoi-bezpeki.html - valabile pe 07-03-2022.
[8] https://translate.google.com – selectați opțiunea de limbă ucraineană și traducere în limba rusă. Apoi luați textul de la https://www.ukrinform.ua/rubric-antifake/3226527-lubov-cibulska-kerivnik-centru-strategicnih-komunikacij-ta-informacijnoi-bezpeki.html suprascris pozei cu respectiva doamnă și copiați-l în varianta în ucraineană. Apoi apăsați pe pronunție pentru ambele limbi – trimitere valabilă pe 07-03-2022.
[i] Folosesc intenționat o versiune colocvială (întîlnită și la „mi-am luat țeapă”) pentru că, deși are acel reflexiv supărător, este foarte folosită. Or scrierile mele lingvistice chiar nu vreau să fie considerate 100% anacronice...
