Pentru un profesor român de limba engleză este puțin peste mînă să predea unele noțiuni gramaticale englezești pentru care nu poate folosi drept referință teoria gramaticală corespondentă din limba română, presupunînd că pe aceasta din urmă o știe. Să mă explic.
Cînd se predă propoziția subordonată temporală (time clause) din limba engleză, elevii sînt instruiți că aceasta admite toate timpurile verbale pentru predicatul dinăuntrul ei, în afară de viitorul simplu cu will/shall.
Astfel, citînd de aici[1], avem:
1. What are you planning to do when you leave college? (when you will leave college este complet greșit).
Traducînd în română: Ce plănuiești (ai în plan) să faci cînd termini/vei termina[2] facultatea? Aici vedem că în limba română folosirea timpului verbal în subordonata temporală nu este limitată, semantic putînd folosi prezentul – exact ca în engleză – cu valoare de viitor sau direct viitorul simplu. When/cînd (în raport cu after/după ce) nu ne indică clar o succesiune a acțiunilor/stărilor/faptelor, aici deducînd doar din context că făcutul succede terminatului facultății, deci evenimentele nu sînt simultane.
2. What are you planning to do when your course has finished?
Englezii permit folosirea și a prezentului perfect (ce în română doar uneori corespunde perfectului simplu mai ales în conjuncție cu just) în corespondență cu un verb în regentă la prezent, dar tot cu sens de viitor. Cum am traduce în română prin păstrarea exactă a sensului englezesc? Văd patru variante:
Ce plănuiești (ai în plan) să faci cînd ți se termină cursul / cînd ți se va termina cursul / după ce ți se va termina cursul / după ce ți se va fi terminat cursul?
Primele două dintre ele se aplică primului caz (1.), anume unul în care nu este evidentă o succesiune a faptelor; or aici englezii, prin folosirea prezentului perfect, ne transmit că terminatul este anterior făcutului și că acțiunea din viitor este terminată. („Cursul s-a terminat, deci ce faci acum?”) Deci primele două traduceri nu redau, în opinia mea, întocmai mesajul din engleză.
A treia variantă folosește un viitor simplu după prezentul lui a face, doar că după ce, marcă evidentă a unei succesiuni la nivel temporal, implică faptul că verbul ce-i urmează constituie o acțiune/stare premergătoare celei din regentă. Este justificată deci logic folosirea timpului viitor simplu? În opinia mea, din nou, nu.
Am respins trei variante din patru, rămînînd cu „Cenușăreasa”, viitorul anterior (viitorul al II-lea). Acel timp verbal de care mulți n-au auzit, pe care și mai mulți nu l-au folosit vreodată și de care nu sînt sigur că încă există în programa de gramatică de gimnaziu ca subiect obligatoriu. GLRG[3] îl menționează în patru rînduri la pagina 53: „Viitorul anterior este un timp verbal folosit rar, mai ales în texte scrise, în stilul înalt. În registrul colocvial, în locul său se folosește viitorul propriu-zis, ordonarea acțiunilor înțelegându-se din context”.
De ce este dismissed („aruncat la gunoi”) acest timp verbal? Pentru că este unul strict al logicii, or mai ales vorbirea curentă de la noi nu ține cont de ea. Conștientizarea raportului temporal între diversele stări/acțiuni reprezintă un mecanism de gîndire pe care limbile, la un moment dat, l-au transpus în teoria gramaticală. Engleza foarte bine[4], noi românii mai superficial.
Iordan et al.[5] (p. 229) afirmă: „În limba română contemporană e o mare diferență de frecvență între cele două timpuri ale viitorului: viitorul I, deși sensibil concurat de prezentul cu valoare de viitor, este destul de mult întrebuințat, pe cînd viitorul al II-lea nu se întîlnește decît extrem de rar. Frecvența redusă a viitorului al II-lea se explică prin faptul că vorbitorii preferă să exprime raportul temporal destul de complicat, propriu acestei forme temporale, cu ajutorul circumstanțialelor de timp: Ei vor pleca înainte de a veni tu sau Tu vei veni după ce ei vor pleca etc. în loc de Cînd vei veni tu, ei vor fi plecat”.
Deci cum rămîne cu profesorii de engleză? Well, așa cum se spune în general: conținutul și metoda de predare trebuie să fie în acord cu nivelul mediu al clasei. Dacă elevii nu cunosc viitorul anterior de la limba română, viitorul perfect sau prezentul perfect al englezilor se poate traduce incorect (științific) dar corect (metodic), drept viitor simplu sau prezent cu valoare de viitor. Și mai fără bătăi de cap, la școlile private de limbă engleză de top din București, nici măcar nu se folosește traducerea în română a noțiunilor și textelor gramaticale englezești, deci cei meditați în regim legal nici nu au cum să afle măcar prin intermediul limbii engleze că există viitor perfect și în română.
[2] Leave college/high-school se traduce prin a termina facultatea/liceul cu sensul de a absolvi (adică a avea succes în studii). Uneori înseamnă și a părăsi/a abandona studiile într-o formulare de tipul he left college to start a business which would turn into Microsoft pe care e musai s-o traducem ca a părăsit studiile universitare pentru a începe o afacere ce avea să devină Microsoft.
[3] Acronim acceptat acum pentru „biblia” Gramatica Limbii Române pentru Gimnaziu, Gabriela Pană Dindelegan (coordonatoare), Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2019.
[4] Un enunț ca I will have reached first place by the end of the fourth round („Voi fi ajuns pe locul întîi după runda a patra”) nu le este deloc neobișnuit.
[5] Iordan, I. et al., Structura Morfologică a Limbii Române Contemporane, Ed. Științifică, 1967.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu