Omuˈ [,] cît trăiește [,] învață

 

O platitudine, ca multe altele, din „folclorul românesc” căreia ne propunem să-i găsim o interpretare gramaticală. O analiză sintactică, mai precis. În primul rînd, să explicăm puțin topica. Aranjînd altfel cuvintele, putem spune „omuˈ învață cît trăiește” care are deja o ambiguitate la nivel semantic. Putem întreba „Ce învață omuˈ?”. Răspunzînd, „Cît trăiește” s-ar putea lua drept o completivă directă. Mai avem și o circumstanțială de timp punînd întrebarea „cînd învață omuˈ”? „Cît trăiește”, adică pe timpul vieții sau, dacă vreți o exagerare, pe întreaga durată a vieții. Care interpretare din cele două este mai plauzibilă din punct de vedere semantic? Cea temporală. De aceea, la o analiză simplă, pentru „Omuˈ învață cît trăiește” înclin spre o subordonată circumstanțială temporală.

Mergem acum la problema noastră. Punînd subordonata ca intercalată propoziției principale, consider că automat nu mai putem pune întrebarea „ce învață omuˈ?”. De aceea, excludem complet ipoteza unei completive directe pe lîngă (bi)tranzitivul „învață”. Rămînem cu varianta din paragraful anterior pe care o numim iarăși: „cît trăiește” = circumstanțială de timp, iar pe „cît” îl înțelegem de fapt în combinația „cît timp” căreia i-am omis substantivul. Ar mai fi atunci ceva de scris? Să vedem.

Numim „circumstanțial cantitativ în realizare propozițională” un adjunct al unui verb exprimat sub forma unei propoziții care răspunde la întrebarea «cît?». Exemplificăm prin „Omuˈ a scris cît a putut”, i.e. „omuˈ a scris atît/mult/puțin”. Hai acum să punem altfel cuvintele: „Omuˈ cît a putut a scris”. Susțin că-n această topică se pierde componenta cantitativă și se regăsește cea temporală: „cînd a scris?” cu răspunsul „cînd a putut”. O temporală intercalată în regenta sa se separă prin virgule, dacă nu este esențială în mesaj. O punctuație corectă poate fi deci: omuˈ, cît a putut, a scris. Sau omuˈ, cît trăiește, învață. Sînt de părere că nu putem da altă interpretare decît cea în care subînțelegem substantivul „timp” ca regent pentru „cît”. Deci contextul nu poate fi decît temporal, chiar dacă „cît” este chiar un circumstanțial cantitativ în subordonata „cît trăiește”.