Translate

miercuri, 29 aprilie 2015

Prajiturica prajiturelelor comentată

Am dat pe internet peste articolul doamnei CSI Ioana Vintilă-Rădulescu „Unele inovaţii ale limbii române contemporane şi ediţia a II-a a DOOM-ului” - o pledoarie pentru DOOM2 [2005] a cărui comisie de redactare a avut-o șefă.

Citez din materialul de aici: http://ebooks.unibuc.ro/filologie/dindelegan/3.pdf (pag. 7)

În categoria inovaţiilor „neutre” am putea încadra forma, rezultată prin metateză, a numelui de prăjitură care s-a impus de mult în limbă aproape exclusiv ca pricomigdală, în timp ce DOOM recomandă încă, drept formă preferată, picromigdală. Imensa majoritate a vorbitorilor, oricât de instruiţi, cu excepţia anumitor lingvişti, nici nu bănuiesc, dacă nu dau întâmplător de această formă în dicţionare, că norma recomandă în primul rând forma picromigdală. Aceasta este lipsită de suport în limba română, deoarece vorbitorii nu fac, pe drept cuvânt, legătura între prăjitura în cauză şi substanţele chimice acid picric şi compuşii acestuia, picraţi, evocaţi de Mioara Avram (Avram (2001), 70), şi nici cu etimonul grecesc pikramígdalon „migdală amară” (cu care, după cum se vede, oricum nu se identifică). De altfel (ca de multe ori), singurele exemple prin care este ilustrat în DLR cuvântul titlu picromigdală, şi care provin din operele unor scriitori de talia unor Delavrancea şi Camil Petrescu, au forma... pricomigdală!
În cazul inovaţiilor „neutre”, ca şi în cazul celor pozitive, cred că nu se justifică o atitudine purist-pedantă şi conservatoare ori chiar retrogradă, de „încremenire în proiect” şi de menţinere, cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, a unor recomandări de mult depăşite, chiar dacă au un suport în istoria limbii, respectiv în etimologie – aceasta cu atât mai mult când este vorba de norme punctuale, care privesc de cele mai multe ori un singur cuvânt, izolat şi neîncadrat într-o serie.
De aceea, DOOM2 a optat în cazul discutat exclusiv pentru forma pricomigdală.

1.       Un cuvînt nefundamentat etimologic este complet inventat. Scopul unui cercetator lingvist la întocmirea unui dicționar este de a include cît mai puține cuvinte fără istoric. Metateza menționată are același efect cu modificarea lui cuplu (ca exemplu) în culpu, sau, mai clar, a lui amplu în maplu.
2.       Argumentul invocării „imensei majorități a vorbitorilor” ce nu fac legatura între prăjitura cu pricina și substanțele chimice menționate este fals, pentru ca „imensei majorități a vorbitorilor” substanțele chimice respective nu le sînt cunoscute. Și mai puțini oameni din această țară studiază neogreaca, deci nici aici argumentul acesta nu este valabil.
3.       pikramígdalon nu putea fi „retrogradat” la mígdalon spre a rezulta numele prăjiturii este evident, căci pricomigdală < mígdalon ar fi generat nedumerirea: ce înseamnă particula prico și cum a ajuns lîngă mígdalon ?
4.       Argumentul formei ortografice concrete folosite de scriitori nu este absolut, căci tocmai în libertatea autorilor de a ieși din tiparele si constrîngerile dicționarelor și ale gramaticilor stă de multe ori farmecul operelor literare. Cum îi permitem lui Eminescu „Cobori în jos ...”, dar oricine ar spune altei persoane „Coboară jos la mine” primește eticheta de agramat ? Operele literare folosite în dicționare ar trebui să servească doar la ilustrarea semnificațiilor unor cuvinte normate științific (etimologic, acolo unde aceasta există), chiar în prezența variației de formă, nu la stabilirea întîietății unei anumite forme.
5.       „Atitudinea purist pedantă și conservatoare” este fundamentul ortografiei majorității cuvintelor de uz științific și artistic pentru care etimologia este mai mult decît determinantă în stabilirea formei concrete acceptate. O atitudine „retrogradă” o reprezintă (re)acceptarea formei antice filosofie devenite prin DOOM2 recomandabilă față de forma modernă filozofie. (Am dezbătut pe larg problema aceasta în primul articol de pe blog).
6.       „Menținerea recomandărilor de mult depășite”, după ce oricum ce e depășit este stabilit tot de aceiasi lingviști, trebuie combătută cu argumente științifice, ori aceasta nu este – pentru mine – realizată de doamna Vintila-Rădulescu în această intervenție întru apărarea muncii sale. Prin ce e recomandat – în contrapartidă - uzul unui cuvînt ca „arestui” sau „au” cu sensul de sau ?

7.       Argumentul de caz izolat menționat în ultimul paragraf este de asemenea fals, căci este formulat fix invers: este o (regretabilă) excepție că se ignoră (în DOOM2 în raport cu DOOM) o formă justificată etimologic și se „înscăunează” o formă incorectă, și nu că, prin acceptarea noii forme, se înlatură vreo excepție, întrucît fundamentarea etimologică este de fapt o trăsătură obligatorie a oricărui lexic,

Notă; Acest articol de blog face referire la o scriere anterioară de aici http://thescienceinmymind.blogspot.ro/2015/04/prajiturica-prajiturelelor.html 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu