Cînd abandonăm banii

       

În limbajul curent din domeniul sportiv, cînd o echipă sau un individ nu poate participa la o competiție, auzim/vedem expresia că „X a declarat forfait” și se pronunță cuvîntul din urmă ca și cînd ar face-o un francez, forfe cu e deschis. Așa (scriere + indicație de pronunție) scrie în DOOM (1982, p. 235) și în DOOM2 (2005, p. 312).

Avem de-a face la nivel de normă cu un etimon neadaptat, așa cum spunem despre sutele de anglicisme ce-au invadat spațiul românesc după 1989. Doar că este o normare opusă variantei adaptate („românizate”) deja din DN3 (1986, p. 462) ce ne indică grafia forfet (cuvînt-titlu, cu forfait drept variantă) pentru cuvîntul definit ca:

„(Sport) Pierderea unui drept, ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă. ◊ A declara forfet = a nu se prezenta la o probă sportivă la care era angajat. ♦ Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge”

DN3 oferă și plurarul lui forfet ca forfeturi, în timp ce pluralul variantei cu -ait lipsește în DOOM (unde este dat drept substantiv neutru), dar este dat explicit ca forfait-uri în DOOM2. Așa cum norma ne impune să vorbim engleză pentru hard disk, pentru acest termen ne impune să vorbim franceză. Dacă i-am spune forfet, am vorbi română. Plus că, în forma forfet, se face legătura cu adjectivul forfetar[1] pe care nu îl scrie nimeni forfait-tar, ca să evite inconsistența. La această legătură revin mai jos.

Etimologic, forfait este dat ca:

-          Din fr., engl. forfait (DEX2 1998/2009, DN3 1986),

-          Din engl., fr. forfait (MDA2 2010),

-          Din fr. forfait, engl. forfeit (MDN 2000)[2],

-          Cuv. Engl. (NODEX 2002)[3].

Analizînd pe scurt aceste patru etimologii imediate, respingem trei dintre ele, pentru că în limba engleză există doar forfeit (pronunțat fofit, cu o lung și i scurt). Mergem pentru început pentru francezul forfait la https://www.cnrtl.fr/definition/forfait unde găsim atît definiția care îl leagă de adjectivul forfaitaire (FORFAIT², vezi https://www.cnrtl.fr/definition/forfaitaire) ce l-a dat pe forfetar, cît și definiția cu caii (FORFAIT³) și extensia de sens în domeniul sportiv la descalificări prin neparticipare sau încălcarea regulilor. Etimologia lui forfait este:

-      * Ca formă de participiu pentru verbul forfaire format din prefixul for(s) provenit din latinescul foris („în afară”) și verbul faire provenit din verbul latinesc facere („a face”).

-     * Cu sensul de FORFAIT² (taxă fixă, preț fix fixat în avans) din fait (participiul lui fair) și for(t) cu sensul de taxă, influențat ca formă de FORFAIT¹ (greșeală gravă) ce e derivat din verbul forfaire cu sensul de a comite o greșeală gravă (în sarcinile sale). 

*    * Cu sensul de FORFAIT³ (descalificare în sport) TLFI îl dă ca împrumutat din englezescul forfeit (generat în engleză totuși din franțuzescul FORFAIT^1,2!). Să cităm acum exact notița din Klein, E. – „A Comprehensive Etymological Dictionary of the English Language (1966, 1967)” pentru forfeit și familia sa lexicală, vezi poza: 

 

  

Constatăm că, scris atît sub forma românească forfet, cît și sub cea franțuzească forfait, etimonul său imediat „fr. forfait” conține și sensul cu care cuvîntul este folosit în limba română în prezent, eventual cu sensul din franceză influențat de cuvîntul englezesc forfeit (https://www.ldoceonline.com/dictionary/forfeit). Prin existența lui forfetar, s-ar cuveni revenirea la ortografia forfet în DOOM3, dar ceva mă face să cred că și acest dicționar ne va îndruma (sau impune la nivel oficial) să scriem în limbi străine cînd scriem în limba română. 

Comentariu suplimentar:  Franțuzismul forfait este, pare-se, folosit între români și cu sensul din FORFAIT² ca preț fix, predefinit, doar că n-a pătruns în dicționarele românești. 

 

 

---

[1] Cu sensul din DEX de FORFETÁR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală și invariabilă. – Din fr. forfaitaire.

[2] MDN 2000 este echivalent cu DN4, doar că este publicat în singur autor (Florin Marcu) la Ed. Saeculum.

[3] Numit și DEX-ul moldovenilor, publicat de Litera, e abia a doua oară cînd îl citez.