Cum am mai menținat în alte articole, la nivel de origine a unui cuvînt românesc, nu DEX[1] (de la precursorul său din 1958 DLRM și pînă la DEX2 din 2016) este „lumina” pe care o caut, acest dicționar oprindu-se prin excelență la cea mai plauzibilă origine imediată a unui cuvînt. Încă din liceu am învățat să merg mai departe, cel mai departe („pînă în pînzele albe”) în cercetarea traiectoriei istorice a unui cuvînt. Și asta fără să fi știut atunci că marele lingvist Alexandru Graur avusese o preocupare asemănătoare.
Iau proaspăt cumpărata cărticică a lui Graur din 1978 intitulată sugestiv „Dicționar de cuvinte călătoare” și o deschid aleator la cuvîntul cu numărul 197 de la pagina 36, de unde îmi permit să citez:
„canibal: amerind. karaiba „străin” > sp. caraibes „barbari” derivat caribal > fr. cannibale”.
Acel „amerind.” semnifică pentru Graur limba „indienilor din America”, deci se înțelege că autorul folosește acest termen generic pentru orice limbă vorbită de locuitorii originari ai întregului continent, indiferent dacă sînt din nord, centru sau sud, insulari sau continentali. O sursă de ambiguitate ce mă nemulțumește și mă face, evident, să mai caut.
Facem acum un tur de dicționare românești:
- Candrea (CADE, Vol I, p. 211) îl dă pe canibal cu origine franțuzească.
- Șăineanu (1929, p. 98) îi dă doar definiția, fără mențiune etimologică.
- Scriban (1939, p. 224) merge cu o etimologie largă pe care o citez:
„fr. cannibale, d. sp. canibal și caribal, care vine d. Caribe, insulele Antile locuite de dispăruții Caraibi, care erau antropofagi; it. cannibale”.
- Diaconovich (Enciclopedia Română, Vol. I, p. 696, 1898) nu îi dă etimologia, ci doar descrie practicile cunoscute la momentul respectiv. Reținem doar că „Caraibii, popor din America, devora prisonerii de resboiu”
- Tiktin (TDRG, Vol. I, p. 275, 1903) nu îi dă etimologia, spune doar că este un neologism.
- Laurian (Vol. I, p. 383, 1871) îl dă pe canibale și cannibale cu origine italienească în canibale și cannibale, respectiv franțuzescul cannibale și cu definiția relevantă „numire data unui poporu selbaticu d’in Americ’a, de care se credea co manca pre prinsi fripti”.
- MDA (Vol. I, p.286, 2010) îi dă atestarea în Dicționarul Academiei cu etimologia cuvîntul franțuzesc cannibale.
- DN3 (1986, p. 176) are notița etimologică „ <fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib”.
- DELR (Vol. II, p. 35, 2015) are notița următoare:
„Fr. cannibale (la origine „persoană aparținând unei populații antropofage din Antile” < sp. caníbal < arawak caniba”.
Concluzii intermediare: limba exactă menționată ambiguu de Graur rămîne pentru moment necunoscută. Rămîne de investigat pista cu limba arawak[2] și semnificația exactă a cuvîntului caniba. De asemenea, par a exista două cuvinte spaniole, unul caníbal, altul caríbal/caraíbe(s) ce servesc sau ar servi drept „tampon” între continentul american și cel european.
Argumente:
1. Conform TLFI https://www.cnrtl.fr/definition/cannibale, cuvîntul spaniol caníbal a fost „adus” spre Europa încă de la expediția lui Cristofor Columb din 1492 și ar proveni din cuvîntul din limba arawak caniba ce îi desemnează pe caribii/caraibii ce locuiau în Antile. Avem practic 100% „acoperire” la interpretarea DELR.
2. Conform TLFI https://www.cnrtl.fr/definition/caraibes caraibi (drept numele unei populații și al limbii ei) ar însemna „puternic”, „înțelept” în limbile vorbite în zona Caraibilor (nordul Americii de Sud și insulele Antile). Interpretările semantice ale lui Graur nu se susțin.
3. Conform https://en.wiktionary.org/wiki/Carib#English cuvîntul englezesc carib (caraibi în limba română) ar proveni din cuvintele din limba arawak kalingo, kalino ce înseamnă putere și curaj. Concordanță cu 2.
4. Conform https://www.dictionary.com/browse/cannibal cuvîntul spaniol caníbal ar fi o variantă pentru caribal format din cuvintele arawak canib, carib plus sufixul adjectival –al.
5. Conform https://en.wiktionary.org/wiki/cannibal#English spaniolul caníbal ar proveni din forma din defuncta limbă taíno[3] caniba ce îi definește pe caribi/caraibi. Totuși, nu este sigur că ar fi vorba de taíno. La punctul 1. vedem interpretarea cu limba arawak și aceeași formă caniba.
6. Notița etimologică din Klein, E. – A comprehensive eymological dictionary of the English Language (Vol. I, Elsevier, 1966, p. 232) „[…] The word cannibal was influenced in form by Sp. can ‘dog’, fr. L. canis […][4]” nu se susține în contextul existenței cuvîntului caniba din arawak.
Concluzionez că varianta din DELR este admisibilă drept etimologie completă pentru cuvîntul românesc canibal și trebuie îmbogățită cu interpretările semantice de la punctele 1., 2. și 3. Lanțul etimologic al lui Graur nu este susținut semantic și este ambiguu pentru etimonul cel mai îndepărtat.
P.S. E doar primul articol despre interpretările etimologice ale lui Graur. Vor mai urma și altele.[1] Pentru siglele dicționarelor trimit cititorul tot către https://dexonline.ro/surse
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Arawak_language, vezi și https://en.wikipedia.org/wiki/Kalinago_language
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Ta%C3%ADno_language, vezi și https://en.wikipedia.org/wiki/Cariban_languages
[4] „Cuvîntul canibal a fost influențat ca formă de cuvîntul spaniol can ‘cîine’, din cuvîntul latinesc canis”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu