Tot citind pe internet [1] una, alta, mi-a ajuns în fața ochilor un motiv slăbuț pentru ironii la adresa oltenilor, anume că beau „spirtoase” (de producție proprie) slabe ca tărie (!). Deși am văzut și gustat o licoare dublu rafinată din Dolj, e cumva comun peste Carpați să se creadă că doar acolo la ei se beau „spirtoasele” adevărate.
Făcînd acum brusc trecerea spre registrul lingvistic, este, sper, mai mult decît evident că băutura ironizată de ardeleni este țuica și aceasta, probabil (desigur și cu o notabilă excepție [2]), a ajuns în (nu pe!) limba noastră românească dintr-o alta. Originea tuturor etimologiilor imediate (pentru ca nu dispun de una completă, în afară de ipoteza lui MV din notița de subsol #2) ale cuvîntului țuică este dicționarul lui Cihac, Dictionnaire d’étymologie daco-romane, Vol. al II-lea, p. 437, Frankfurt am Main, 1879, de unde cităm:
„Țuică mauvaise eau de vie [3]; cr. serb. cujka idem; le mot ressemble à une onomotopée, comme l’all schnapps, schnick [4] […]”
Reținem că în definiția propusă de Cihac acum 150 de ani țuica este o spirtoasă proastă, numele ei ar proveni dintr-un cuvînt (misterios, zice Vinereanu care nu l-a putut găsi în dicționarele sîrbești) sîrbo-croat transcris cu litere latine cujka, ce, la rîndul sau, ar proveni, întocmai ca șnaps-ul nemțesc, dintr-o onomatopee.
· Pisone (1865, p. 391) îl definește drept rachiu slab și îl traduce în germană prin Branntwein (vinars) și în franceză prin eau de vie faible (apa vieții slabă).
· La 1904 țuica este definită de Diaconovich in enciclopedia sa cu sensul: „rachiu de prune obținut la o singură destilare. Ț. este totdeuna ceva mai moale decât rachiul de prune ordinar, care este destilat de douě ori”.
· Candrea (CADE, Vol. VI, 1932, p. 1363) îi spune doar „Rachiu de prune”, dar etimologic ni-l dă spre comparație pe sîrbescul cujka, doar că despre acesta afirmă, cităm: probabil împrumutat din română.
· În dicționarul lui Șăineanu (Ed. a VI-a, 1929, p. 670) găsim că țuica este un rachiu de prune și cuvîntul provine din cuvîntul sîrbesc ȚUIKA (am respectat grafia originală din dicționar).
· În Scriban (1939, p. 1370) avem că țuica este provenit din sîrbescul cujka, cu comentariul lui Scriban „probabil o imitație după țîțîitu bețivanilor”(!). Acesta ar fi un termen folosit în vestul țării și definește un rachiu de prune nu prea tare (ni-l oferă spre comparație pe șliboviță provenit din sîrbul Šlivovica cu sensul de un fel de țuică mai bună (p. 1282)).
· Ciorănescu (DELR) dă definiția următoare: „Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ”.
· DEX2 (2009) ne-o definește pe țuică drept „băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau altor fructe” și drept etimologie ne invită să comparăm cuvîntul românesc cu același sîrbesc cujka.
· MDA2 (2010) afirmă totuși că țuică are etimologie necunoscută.
Putem, cred eu, extrage două concluzii din aceste opt puncte:
- DEX2 ne dă uzul curent ce s-a extins la nivel semantic de la prune la orice fructe (am gustat din producție proprie țuică de corcodușe și de pere); în plus, cel puțin la nivel de dicționar, s-a pierdut componenta semantică veche de singură distilare prin comparația cu „rachiul ordinar dublu distilat” [5]. În concluzie, prin uzul curent, „țuică de prune” nu mai este pleonasm.
-
Nu e deloc clar dacă românescul țuică l-a dat pe sîrbescul cujka sau invers. De aceea, cred că este
util să optăm pentru varianta neutră propusă de MDA2 2010, adică nu avem un
etimon imediat pentru țuică, cuvîntul putînd fi pur și simplu inventat la noi.
[1] Să demantelăm acest romglezism: desigur că expresia „pe internet” (sau „pe net” pentru leneși) este calc barbar după englezescul „on the internet”, dar, concret, noi citim informații expuse pe ecranul unui calculator cuplat la „rețeaua mondială de calculatoare” denumită generic „internet”. Deci este mai mult decît forțată expresia „am citit ceva pe internet”.
[2] Cine altul decît Mihai Vinereanu, promotorul dacă nu chiar recreatorul limbii traco-dace care susține (citînd un alt lingvist) în DELRCIE 2008 la pagina 863 că există un etimon dacic pentru țuică provenit din proto-indo-europeanul *seu-, ultimul avînd sensul de zeamă.
[3] În franceză „băutură spirtoasă proastă”, eau de vie traducîndu-se efectiv prin apa vieții, o bautură limpede și incoloră din fructe fermentate și obținută prin dublă distilare. Provine din latinescul aqua vitae.
[4] (Fr.) Cuvîntul arată ca o onomatopee, precum cuvintele germane șnaps, șnic.
[5] Totuși, există olteni ce denumesc țuică doar ce se obține printr-o primă distilare și folosesc ardelenismul palincă pentru „țuica aia tare dublu distilată”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu