Articol conex: https://thescienceinmymind.blogspot.com/2020/09/un-dictionar-romglez-roman.html
Avem un principiu pe care profesorii noștri de limbă română îl dau mereu generațiilor ce încă mai trec prin școală: limba română este o limbă fonetică (mai corect spus, ortografia ei este fonologică), adică aproape toate cuvintele se pronunță așa cum se scriu (grafia dictează pronunția). Prin acest principiu, o doamnă profesoară mi-a justificat acum cîteva zile faptul că orice ediție de DOOM (din 3 deja) nu are transcrierea prin alfabet fonetic (românesc tradițional, nu AFI/IPA, că e prea complicat pentru publicul român) a normei academice de pronunție a unui cuvînt (n.m. decît în cazuri excepționale în DOOM3) și că este suficient a da doar norma de accentuare ca să știi cum să-l pronunți corect. Și-ntr-adevăr, cu destule excepții, o transcriere fonemică pentru corpul dicționarului de peste 60.000 de cuvinte ar fi overkill [1]. Ce rost ar avea / b i | l e t /, / k a r | t e /, sau / k a | i̯ e t /? [2]
Cuvîntul caiet este găsit în forma aceasta încă de la 1837 (scris, evident, cu caractere chirilice), conform paginii 10 din DELR [3], Vol. II. Etimologic ne este dat ca provenind din franțuzescul cahier cu finalul (-et) refăcut după bilet, carnet, cornet. Deci el putea fi „românizat” la nivelul scrierii drept caie, caier, sau chiar păstrat fix în forma franțuzească cahier. Ca paranteză, MDA2 2010 (Vol. I, p. 275) ni-l găsește atestat abia la 1872 în scrierile lui Constantin Negruzzi și sugerează că varianta românească este practic polonezul kajet. Oricum, modul cum îl scriem noi în prezent diferă grafic de varianta originală din limba străină din care „l-am adus”. Și atunci, de ce anglicismele de azi sînt „neromânizate” la nivel de scriere? De ce la 30 de ani după apariția printre români a cuvintelor mouse și computer nu le grafiem conform principiului din primul paragraf ce ne definește limba? Adică de ce nu le scriem maus și compiutăr, sau de ce nu le pronunțăm /m o u s e/ și /c o m p u t e r/? Din: a) ignoranță (în ciuda a ce predau profesorii, publicul nu ajunge să știe că ortografia în limba noastră este fonetică sau oamenilor nu le pasă); b) snobism (aa, cuvîntul e englezesc, de ce să-l „românizez” cînd îl scriu?) [4]; c) efect de turmă (toată lumea scrie mouse, de ce-aș fi eu contra curentului?). Adică exact elementele ce-au lipsit acum >150 de ani ca să nu scriem cahier sau kajet pentru caiet și alte poate 15.000 de cuvinte cu etimologia imediată în limba franceză pe care, într-un timp mai lung sau mai scurt, le-am „românizat”.
Și aici intervine normativismul: DOOM2 2005 care ni le dă drept normă ortografică pe computer (cu pronunția „românizată” la compi̯uter) și mouse (cu pronunția mau̯s). Și pentru că DOOM este „obligatoriu” pentru uzul cultivat, găsim că aceste anglicisme sînt păstrate în DOOM3 2021 în aceeași normă de grafie (la computer se semi-anglicizează pronunția drept compi̯utăr pentru că oamenii chiar îl pronunță cu ă). Aici este, din perspectiva mea, cercul vicios: sub imperiul uzului curent, anglicismele rămân neadaptate/„neromânizate” prin forma normată în DOOM și, la rîndul ei, obligativitatea de scriere conform normelor din DOOM pentru presă, educație și administrație publică împiedică orice adaptare a scrierii anglicismelor la principiul fonemic în prezent/viitor, adică o „românizare” firească prin care au trecut de-a lungul timpului 99,99% din toate franțuzismele, germanismele și rusismele.
Sau, de fapt, sîntem noi în eroare să așteptăm „românizarea” și în ultimii 30 de ani „înnoirea” limbii se face împotriva acestui principiu fonetic, deci este necesară o precizare importantă în școli și la nivel public: principiul fonetic/fonologic asupra grafiei se aplică (cu cîteva excepții) pînă în 1990.
Preiau aici în final o precizare din DOOM3 (p. 190) ce-a scăpat pînă acum atenției publice:
„Includerea cuvintelor străine în Dicționar nu înseamnă că recomandă folosirea tuturor, cu atât mai puțin a celor pentru care se pot găsi în limba română cuvinte sau expresii cu sensuri asemănătoare ori chiar aproape identice”.
Dar însuși
faptul că aceste cuvinte străine sînt în dicționarul oficial ortografic al
limbii române înseamnă că limba hibridă pe care o vedem utilizată în prezent va avea o
viață lungă. „Românizarea” este, după toate semnalele, un
proces dispărut. Bine, time will tell.
[2] Redau prin bară verticală despărțirea în silabe conform normei din DOOM2/DOOM3 ce aduce despărțirea după pronunție înaintea celei după structură (morfologie) promovate în DOOM1.
[3] Dicționarul Etimologic al Limbii Române, Vol. II, Litera C, Partea I, CA-CIZMĂ, Ed. Academiei Române, 2015.
[4] Poate cel mai flagrant snobism mi se pare folosirea franțuzismului chef în loc de șef din formulările șef-bucătar/bucătar-șef, vezi cohorta de chefăraie de peste zece ani de la posturile de televiziune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu